Conceptul „PAPUC”

De foarte multe ori suntem apelați pentru a oferi un ajutor. Iar când se întâmplă acest lucru ne simțim oarecum bine pentru că  ne crește aprecierea de sine și automat ne simțim mai importanți. Sau există situații, mai ales pentru cei care lucrează în domeniul vânzărilor, să stea de vorbă cu un potențial client și să încerce să îi afle o eventuală nevoie. Atunci când identificăm o eventuală nevoie a unei persoane iar aceasta ajunge să o conștientizeze, automat apare, pentru acea persoană, o problemă ce este determinată de rapida rezolvarea a acelei nevoi. Pentru astfel de situații m-am gândit la  un concept ce ne va ajuta în rezolvarea unei asemenea situații. Se spune că pentru a înțelege o anumită persoană ar trebui să parcurgi o milă în papucii ei. Sau cu alte cuvinte să te pui în papucii clientului. Pentru asta am creat conceptul „PAPUC”.

  Atunci când o persoană are o problemă și dorește rezolvarea ei, de cele mai multe ori se concentrează asupra eliminării efectelor negative pe care apariția problemei le crează. Aceste efecte negative, de regulă sunt de două feluri: emoționale și financiare. Atunci când persoana apelează la un ajutor extern, nu are niciodată pretenția de a i se rezolva ambele efecte, ci numai cel financiar. De aceea, atunci când ni se cere ajutorul trebuie să ne concentrăm pe problemă, pe rezolvarea ei și nu pe persoană. Dacă ar fi dorit ajutorul pentru rezolvarea efectului emoțional, atunci ar fi trebuit să ne concentrăm pe persoană și nu pe problemă – dar asta face psihologul și nu noi.  În acest fel te vei putea concentra pe soluția la problemă și nu pe limitări.

Putem să alegem opțiunea de a avea credința că în spatele oricărui comportament se află o intenție pozitivă. Acest lucru ne ajută să ne păstrăm calmul și chiar rațiunea.  Dar acest lucru este doar opțiunea noastră și nu toată lumea este dispusă să aibă aceeași credință. Ca atare este indicat ca atunci când interacționăm cu o persoană necunoscută care mai are și o anumită problemă, să scoatem în evidență și să accentuăm intenția pozitivă din spatele comportamentului nostru, a atitudinii noastre. Exprimarea ar fi ceva de genul: „vom căuta o soluție care să vă ajute……../intenția mea este ca soluția să vă ajute în rezolvarea problemei…….”

        Din toate variantele posibile oferă clientului posibilitatea să aleagă. Din punct de vedere psihologic oamenii se simt bine și importanți atunci când au dreptul să aleagă. Bineînțeles că atunci când există un număr mare de variante poate să apară disconfortul. Oricum atunci când o persoană are posibilitatea să aleagă, ea se simte de fapt liberă. Din timpuri străvechi sentimentul de libertate era asociat puterii de a alege. Așa că atunci când ne dorim ca cel cu care interacționăm să fie într-o zonă de oarecare confort este bine să îi dăm posibilitatea de a alege din măcar 2 variante posibile de rezolvare a situației. Modul de exprimare ar fi ceva de genul: „ca să răspundem nevoilor d-voastră / pentru a putea soluționa problema…… / sunt două alternative / există două variante……

Atunci când cineva află ceea ce urmează a se întâmpla, se va simți mai în siguranță. Clientul care vine la daune nu este o persoană fericită, mulțumită și asta pentru simplul motiv că atunci când conștientizezi că fără un anumit ajutor extern propriei persoane nu poți rezorlva o situație, senzația de confort dispare și apare sentimentul de incertitudine. Faptul că îi comunicăm care sunt următorii pași putem atenua acest sentiment. Din acest motiv persoana care are o daună materială mai are și una psihică care de cele mai multe ori îl face să fie irascibil sau chiar nervos.

      Deși mulți ignoră într-o comunicare încheierea acesteia printr-o concluzie totuși recomandat pentru confortul celui cu care interacționăm este ca la final să existe o concluzie la ceea ce s-a discutat. Concluzia este importantă pentru că ea ajută la valorizarea întregului proces de comunicare. Concluzia trebuie să scoată în evidență aspectele esențiale parcurse în timpul comunicării. De asemenea concluzia ajută și la memorarea mai ușoară a ceea ce s-a discutat. Printr-o concluzie eficientă putem sublinia aspectele pozitive ale situației și a demersurilor viitoare.

Povestea sucului de Frone

Undeva departe, cu ceva timp în urmă, într-o zonă mai puțin știută, exista un ținut în care domnea un rege. Era un rege drept și care ținea la supușii săi. Poporul era unul muncitor și extrem de vesel. Chiar și atunci când munceau, ei se distrau și tot timpul erau binedispuși. Iar această bună dispoziție venea din faptul că în acea zonă creștea un fruct ce era și aliment de bază pentru ei. Fructul se numea fronă și toată lumea îl consuma cu mare plăcere.

Totul era bine și frumos până într-o zi, când prezicătorul regelui îi spuse acestuia că urmează o schimbare climaterică ceea ce va face ca fronele să nu mai înflorească și să nu mai facă fructe. Lipsa acestor fructe și a consumului lor ar face ca întreaga populație să devină morocănoasă și supărăcioasă. Și astfel ar scădea productivitatea ceea ce ar ducea la o și mai mare amărăciune.

Imediat regele a convocat consiliul pentru a găsi o soluție. După îndelungi dezbateri, consiliul a hotărât să se construiască o instalație pentru făcut suc de frone pe care să îl conserve și astfel populația să poată consuma această licoare până la revenirea la normal a situației climaterice.

Astfel regele a dat anunț ca toată lumea aptă de muncă să se adune în piața mare la ora 12,00. O dată adunați în piață, regele a anunțat că trebuie urgent construită o instalație care să producă suc de frone care să fie conservat și să ajungă pentru toți până ce clima va reveni la normal. Pentru asta este nevoie de voluntari care să se implice și să participe la construirea acestei instalații. Conform hotărârii consiliului, instalația va avea trei părți distincte: o parte care va colecta fronele,  o parte care va strivi fructele pentru a face sucul și o parte care va colecta sucul și îl va conserva în sticle speciale. Zis și făcut. Cei mai pricepuți meseriași s-au înscris și au format cele trei echipe. Regele le-a dat la dispoziție o săptămână să își constuiescă fiecare partea de instalație iar după aceea să o încerce.

După o săptămână toată lumea s-a întâlnit din nou în piață să vadă instalația. După ce toate cele 3 părți au fost asamblate s-a pornit instalația. Numai că partea de colectare frone mergea prea repede și motorul de stoarcere se înneca mereu astfel că partea de colectare suc nu avea ce să colecteze. Supărat regele le dădu ordin ca în trei zile să rezolve problema. Cele trei echipe plecară fiecare să-și îmbunătățească partea de care erau responsabili. După trei zile s-au adunat din nou dar intstalația asamblată tot nu a funcționat. Din nou regele i-a trimis să rezolve situația, dar după alte trei zile, instalația tot nu a funcționat. Și așa meseriașii au tot muncit fiecare la părțile lor dar instalația asamblată tot nu funcționa.

Supărat regele și-a chemat sfetnicul să îl întrebe ce să facă. Iar sfetnicul i-a spus că undeva în munți se află un înțelept bătrân care își face de mulți ani suc de frone și că ar trebui să îl cheme la palat pe acesta să le spună cum reușește să facă acest suc de unul singur. Imediat regele a trimis după înțelept.

Când înțelptul a ajuns, regele l-a întrebat cum de el, de unul singur, a reușit să construiască o instalație care să facă suc de frone iar meserașii lui, împărțiți în cele trei echipe, nu reușesc să facă instalația să fie funcțională?

Atunci înțeleptul l-a întrebat pe rege: „Măria-ta, acești meseriași se cunosc între ei?” Regele i-a răspuns că în fiecare echipă sunt oameni care se cunosc între ei. Înțeleptul l-a întrebat din nou pe rege: „Măria-ta, dar echipele se cunosc între ele?”. „Da, se cunosc că doar s-au întâlnit de atâtea ori să asambleze instalația” – răspunse regele. „Deci Măria-ta, ei s-au întâlnit doar când au încercat să asambleze instalația?”. „Da!”. Apoi înțelptul a spus: „Măria-ta, știi de ce eu, de unul singur, am reușit să fac instalația de făcut suc?”. „De ce?” – a întrebat regele. „Pentru că eu am stat de vorbă cu mine și înainte și în timpul în care construiam instalația. Dacă cele trei echipe vor lucra ca și una singură, vor reuși să facă instalația să funcționeze.”

MORALA: Indiferent cât de buni suntem luați separat, cât de pregătiți suntem, atunci când vrem ca echipa să funcționeze la randamentul dorit trebuie să gândim și să acționăm ca un tot și fiecare să înțeleagă acțiunile celorlalți coechipieri.

Vă doresc inspirație și iubire!