13. Am un o asigurare și văd că am pierdut bani până acum.

„Înțeleg ceea ce simți și faptul că nu îți convine să pierzi bani. Dar spune-mi, te rog, cam care au fost cheltuielile tale până acum pentru această asigurare? — Deci deja ai pierdut acești bani. Spune-mi, te rog, dacă ai avea o gaură în buzunar ai continua să pui bani în el sau te-ai opri? Dacă ai avea un vas spart, ai continua să pui apă în el sau ai schimba vasul. Deci nu ți se pare corect să încetezi a mai băga bani în acest buzunar rupt?” 

 14. Am deja la servici!

„Nemaipomenit. Dați-mi voie să vă pun o întrebare: cumva cu compania pentru care munciți acum, vă este cumva asigurat viitorul? Adică dacă plecați sau vă pierdeți locul de muncă puteți păstra acest beneficiu acordat de firmă? Nu vi se pare mai corect să dețineți ceva indiferent de locul de muncă sau de ce s-ar putea întâmpla, d-voastră fiind singura persoana care controlează ceea ce aveți?”

15. Am deja o asigurare! – la telefon

„Vă felicit d-le/d-nă. Dar spuneți-mi, vă rog, dacă ar exista cumva un plan financiar mai bun pentru d-voastră, ați încerca să aflați informații despre el, nu-i așa? Iar dacă eu v-aș putea ajuta să aflați informații despre acesta la final măcar veți ști dacă ceea ce aveți deja este cel mai potrivit pentru d-voastră, nu-i așa?” SAU

„Vă felicit d-le/d-nă. Înseamnă că deja aveți informații despre cum funcționează un asemenea plan financiar. Pe de altă parte dacă ați putea îmbunătății ceea ce dețineți probabil că v-ar interesa cum, nu-i așa? Acesta este un motiv în plus pentru a ne întâlni pentru că informațiile pe care vi le voi da ar putea să vină în completarea a ceea ce deja dețineți.”

 Povestea bolului de mâncare

A fost odată, de mult, când oamenii erau încă dornici să învețe să fie mai buni, o persoană (poate fi femeie sau bărbat – nu contează, se aplică oricărei categorii umane) care nu se afla acasă ci undeva, poate departe (că era în pribegie, în căutare, în aventură sau oriunde altundeva) dar care se cam rătăcise. Problema care se ridica încet, dar sigur, era că foamea punea stăpânire pe ea. Și așa înfometată, persoana ajunge la o casă. Bate la poartă și îi deshide o persoană (de regulă opusă ca sex persoanei din poveste).

• Nu vă supărați, dar sunt de mult timp plecată de acasă și încet, încet, foamea a pus stăpânire pe mine. Așa că vă rog frumos să mă ajutați și pe mine cu ceva de mâncare. – spuse persoana
• Draga mea (persoană) cu toată plăcerea îți voi da de mâncare, ba chiar mai mult o să te las să te și odihnești la mine până mâine dimineață pentru a-ți recâștiga forțele.

Nu durează mult și gazda aduce câteva bucate pe masă și invită persoana să se înfrupte din ele. A mâncat aproape pe săturate, mâncarea fiind foarte bună, după care a adormit. Dimineața când s-a trezit, gazda a pus iar mâncare pe masă. Mâncarea a fost foarte bună, așa că persoana a mâncat iat pe săturate.

• Draga mea persoană – zice gazda – dacă nu te-ai întremat suficient mai poți rămâne la mine, pentru că oricum eu sunt singură și îmi place să mai fie cineva cu mine.

Așa că persoana mai rămase încă vreo două zile. Dar în ultima seară în casa gazdei mai apăru o persoană. Și cum erau la masă, noua persoană care adusese ceva mâncare cu ea ia spus primei persoane:

• Mănâncă din mâncarea asta că este mai bună. Nu mai mânca din mâncarea gazdei pe care oricum o ști.

Nu a durat mult și prima persoană s-a apucat de mâncat din noua mâncare. Că a fost bună sau nu, nu mai contează căci după ce a mâncat a plecat mai departe cu noul venit.  Dar drumul nu i-a dus prea departe împreună și iar s-a rătăcit. A umblat ce a umblat când ajunge din nou la vechea gazdă cu aceeași rugăminte – îi era foame și era obosită. Gazda se comportă la fel ca prima oară și îi pune pe masă bucate bune, chiar îi oferă și adăpost până se va întrema suficient pentru a merge mai departe. Dar istoria se repetă și în ultima seară apare un alt nou vizitator care procedează la fel ca primul, iar persoana se comportă la fel și mănâncă mâncarea adusă de noul vizitator, renunțând la mâncarea gazdei și pleacă cu el.

Totuși înainte să plece, gazda a pucat să îi spună persoanei:

• Viața nu se rezumă doar la mâncare și la însoțitor. Viața înseamnă mai mult. Viața, atunci când vrei să o trăiești, indiferent cu cine și unde, înseamnă pe lângă mâncare și partener, și stabilitate, înțelegere, creștere, dezvoltare și nu în ultimul rând abilitatea de a ști să fi gazdă.

Vă doresc Pace în conștiință, Dragoste în suflet și Înțelepciune în minte !