All posts by cezar_grigoriu

Siguranța financiară a unei familii

 

Pentru foarte multe persoane, siguranța financiară a familiei este foarte importantă. Cu toate acestea, puține persoane acționează în această direcție. De cele mai multe ori pentru a înțelege ce înseamnă siguranță financiară, trebuie a se înțelege ce înseamnă stabilitate financiară.

Stabilitatea financiară este dată de cele mai multe ori, de modul în care oamenii mențin cheltuielile sub nivelul veniturilor și de economiile făcute cu regularitate. Adică de modul în care își administrează banii. Oamenii care își doresc o siguranță financiară își vor direcționa parte din economiile făcute către soluții de rezolvare a momentelor ce apar în viața familiei. Ori aceste momente pot fi unele plăcute sau mai puțin plăcute, chiar neplăcute. Deci, cu alte cuvinte, o siguranță financiară poate fi obținută numai dacă există o stabilitate financiară, adică dacă familia poate face economii din care, o parte, să le direcționeze către siguranța financiară.

Dacă o persoană nu posedă o oarecare stabilitate financiară, nu va putea să economisească și ca atare nu va achiziționa vreo formă de asigurare. Rolul unui consultant în domeniul asigurărilor este și acela de a explica persoanelor faptul că stabilitatea financiară nu garantează o siguranță financiară. Pe când siguranța financiară garantează păstrarea stabilității financiare.

Iată o tehnică de conștientizare a unei persoane care deține o oarecare stabilitate financiară.

Consultant: (în timp ce desenează pe o coală A4 un cerc în care scrie „Familie”) Haideți să ne imaginăm o familie care are o oarecare stabilitate financiară. Spuneți-mi, vă rog, când ar putea această familie să spună, cu mâna pe inimă, că deține o siguranță financiară? (notează sus pe coala A4 „Siguranță Financiară”. Sub „Siguranță Financiară” va nota tot ceea ce va spune persoana, cu exact aceleași cuvinte, fără a o întrerupe)

Persoana: (cu titlu de exemplu) Probabil dacă are un serviciu sigur, dacă are economii (aici consultantul poate întreba mai exact despre o anumită sumă care ar putea garanta familiei siguranța financiară, sumă care poate fi oricât de mare și pe care o va nota), dacă are casă, mașină, dacă este sănătos, dacă are venituri mai mari decât cheltuielile, dacă își poate face concediile ori unde dorește etc  (consultantul notează totul pe hârtie cu calm și folosind exact cuvintele persoanei).

Consultantul (prima concluzie): Deci, d-nă/d-le…… din ce mi-ați spus d-voastră, înțeleg că  această familie poate spune cu mâna pe inimă că deține o siguranță financiară, dacă are un serviciu sigur, dacă are 100.000 economisiți, dacă posedă o casă, o mașină, dacă este sănătoasă, are veniturile mai mari decât cheltuielile și își poate face concediile oriunde își dorește. Am înțeles corect?

Persoana: Da (după ce s-a notat tot ce a spus persoana, normal, alt răspuns nu ar putea exista).

Consultantul (a doua concluzie): Asta înseamnă că, dacă ceva din aceste condiții (arată spre ce a notat) dispare sau se micșorează, siguranța financiară a familiei este afectată sau dispare. Este corect?

Persoana: Probabil că da, este corect.

Consultantul: Spuneți-mi, vă rog, ce se întâmplă cu siguranța financiară a  acestei familii la apariția unui copil ? (aici consultantul trage o săgeată dinspre familie în afara cercului și desenează schematic un bebeluș) Pentru că în această situație, cheltuielile vor crește. – consultantul așteaptă un eventual răspuns. Cu atât mai mult cu cât acest copil va merge la școală și poate își va dori să meargă și la o facultate! (și aici, consultantul desenează câte o săgeată pentru fiecare situație și cu un desen schematic pentru fiecare) Într-adevăr, acestea sunt momente de mare bucurie pentru orice familie, dar pot fi umbrite de imposibilitatea susținerii financiare. – consultantul poate aștepta și acum o confirmare de la persoana respectivă. Să nu mai vorbim de momentul în care copilul poate vrea să se căsătorească, să își cumpere o casă sau o mașină, iarăși momente de mare bucurie și mândrie pentru orice familie dar care pot fi umbrite de imposibilitatea susținerii financiare a tinerilor. – consultantul eventual așteaptă un comentariu. La fel și în situația pensionării, perioadă așteptată de foarte mulți care vor să călătorească și să își păstreze același nivel de trai. Și bucuria acestui moment plăcut din viața unei familii poate fi umbrit de inconsistența financiară la vârsta pensionării, nu-i așa? – consultantul așteaptă un eventual comentariu.

Consultantul (cu o voce puțin mai gravă): Până acum am vorbit de momentele plăcute din viața unei familii. Haideți să vorbim și de momentele neplăcute din viața acestei familii. Spuneți-mi, vă rog, ce se întâmplă cu siguranța familiei în momentul în care apar probleme de sănătate sau nevoia unei intervenții chirurgicale? (consultantul desenează două săgeți în jumătatea cealaltă a cercului în care este scris „familie” și scrie în dreptul lor cele două situații – apoi așteaptă un eventual răspuns.) Dar în situația în care se întâmplă un accident, sau apare o invaliditate sau și mai grav în cazul unui deces? (consultantul procedează la fel ca mai sus – eventual așteaptă un răspuns.)

Consultantul (concluzie): În concluzie, d-nă/d-le…… o familie poate spune cu mâna pe inimă că deține o siguranță financiară, dacă indiferent de ce apare în viața familiei, aceasta își poate păstra stabilitatea financiară (consultantul în timp ce spune acestea, indică cu mâna desenul rezultat). Iar singurul lucru care poate garanta acestei familii că își poate păstra în orice situație stabilitatea financiară este un plan financiar de tipul unei asigurări. Și ca o rezultantă a ceea ce am vorbit până acum, o familie alege să încheie astfel de planuri financiare din 2 motive: o dată pentru a-și proteja momentele plăcute și a le putea trăi la meritata lor intensitate și pentru a-și proteja familia de momentele neplăcute ce ar putea apărea în viața ei (consultantul împarte desenul în 2 părți și desenează câte o săgeată în stânga și în dreapta liniei).

Desenul final ar trebui să arate cam așa (se poate și mai stilizat, dar trebuie să existe):

Vă provoc să învățați această tehnică și să o aplicați de cel puțin 10 ori pentru a vedea care este efectul ei din punct de vedere emoțional. Se poate aplica cu succes și pentru produsele non-viață. Condiția este să o aplicați exact așa cum a fost descrisă fără să schimbați ceva.

Și dacă vă place, obișnuiți-vă să lăsați un comentariu!

Încredere & Curaj!

 

 

Zilele noastre toate …. restul

 

Cadranele II și III le voi trata împreună, deși au importanță luate și separat. Fiind însă singurele cadrane în care avem oportunitatea de a produce bani cred că merită să fie tratate împreună. După primele 9.200 de zile în care am consumat bazându-ne pe bugetul celor aflați în cadranele II sau III, urmează să luăm locul acestora. Începutul este dat de primul job sau prima afacere. Acum este momentul să aderăm la una dintre cele 2 categorii de oameni: cei care vor vedea ce se va întâmpla sau cei care încep să pună deoparte pentru vremurile viitoare. Cadranul II de 4.800 de zile (de la 25 la 38 de ani) este perioada în care suntem marcați de noul job, poate prima mașină, poate începutul unei căsnicii, poate chiar prima casă și primul copil. De asemenea se prea poate ca încă din timpul cadranului II pentru majoritatea, copilul începe să consume situându-se în cadranul I. Pentru cei situați în cadranul II mai poate veni un ajutor de la părinții care sunt situați în ultima parte a cadranului III sau la începutul cadranului IV. Dar asta în cazurile mai fericite. În orice caz, cadranele II și III sunt cele destinate producerii de bani și nu numai consumului.  Iar când vorbesc de producere de bani, vorbesc despre faptul că trebuie produși bani pentru propriul consum și pentru consumul celor care sunt în cadranul I (copiii). În aceste două cadrane, cei despre care în articolul precedent am spus că se gândesc și la vremurile ce vor urma, pe lângă cele două tipuri de consumuri de mai devreme, mai apare o scurgere de bani pentru consumul viitor, cel din cadranul IV. Această scurgere este de fapt o economisire pentru cadranul IV, cel al perioadei dedicate pensionării.

Cadranul IV cel dedicat perioadei de pensionare devine tot un cadran al consumului. Un cadran în care, pentru foarte mulți dintre noi, dispare sursa de venit și apare eventual așa numita pensie – despre care oricine știe care este nivelul acesteia și cât de mulțumitoare și acoperitoare este.

Făcând o analiză la rece, putem constata că într-o viață de om avem la dispoziție doar două cadrane pentru acoperirea celorlalte două. Mai exact pentru 13.200 (9.200 + 4.000) de zile de consum, avem la dispoziție 14.800 de zile în care să producem bani. Luat pe ani, putem constata că din 76,1 ani (speranța medie de viață) o persoană are la dispoziție circa 40 de ani în care să se îngrijească de viitorul familiei, al copiilor și al lui personal. Iar acest lucru este posibil atâta vreme cât persoana este deschisă și dispusă să accepte faptul că doar a-și depune bani în bancă nu este suficient.

Vă doresc înțelepciune în luarea deciziilor!

Zilele noastre toate ….. I cadran

Am stat și m-am gândit care ar putea fi cea mai practică analiză a unei vieți. Acest lucru a pornit de la o întrebare pe care mi-am pus-o: „Prin ce aș putea caracteriza o viață de om?”. Bineînțeles că nu din punct de vedere spiritual, ci din punct de vedere pragmatic, pur financiar.

Astfel am ajuns la o concluzie destul de sumbră. Toată viața, de când ne naștem și până murim, consumăm. Unii mai mult, alții mai puțin, unii consumăm lucruri mai de calitate, alții mai de puțină calitate, oricum consumăm. Și atunci ce ne diferențiază? Cred că răspunsul la această întrebare ar fi că unii își fac provizii iar alții nu. Aceștia din urmă se bazează pe zicala: vom vedea atunci.  Cei din prima categorie gândesc că este bine să și păstreze ceva pentru vremurile ce vor urma să vină. Oare care dintre cele două categorii este mai realistă? Eu unul spun că prima categorie. Am să vă demonstrez de ce.

Voi face această analiză luând în calcul o viață oarecare. Speranța de viață la noi, în acest moment este de aproximativ 76,1 ani. Asta înseamnă circa 28.000 zile. Adică 28.000 zile de consum. 28.000 zile de cheltuit bani! Pentru ca analiza să fie cât mai înțeleasă, am împărțit aceste 28.000 zile în 4 cadrane.

Primul cadran este dat de primele 9.200 zile de consum, pe care le facem de obicei pe banii veniți de la părinți. În primele 9.200 zile, primele 1.100 zile putem spune că ne jucăm, sunt cam primii 3 ani din viața noastră în care ne bucurăm de toată atenția părinților noștri. Următorii 4 ani adică următoarele 1.500 de zile sunt dedicate să spunem grădiniței, dar tot pe banii părinților. Bineînțeles că vom continua joaca și în această perioadă. Următoarele 3.000 de zile, adică următorii 8 ani apare consumul și cheltuiala cu clasele I – VIII. perioadă în care, pe lângă învățătură, continuăm joaca. Apoi urmează 1.500 zile de liceu tot pe bugetul părinților în care ne continuăm partea de distracție. După liceu pentru unii dintre noi continuă perioada de studii, de perfecționare care va dura aproximativ 2100 de zile. Și această perioadă poate fi bazată pe bugetul familiei chiar dacă unii încep căutarea unui job. Deci până acum am petrecut 9.200 de zile aproximativ 25 de ani de consum pe bugetul altora.

Bineînțeles că există tineri care ultimii 5, 6 ani îi dedică intrării în viața productivă, dar de foarte multe ori, și în asemenea situații, mai au încă nevoie de sprijinul părinților. Ca atare, primele 9.200 de zile depind de sursele financiare ale celor care sunt de fapt în al doilea cadran al vieții.

Despre al II-lea cadran și al III-lea voi comenta la următoarea postare. Până atunci vă doresc multe împliniri și chibzuință.

Câștig versus Pierdere

 

 Câștig versus Pierdere

 

Ce are impact mai puternic asupra oamenilor? Dorința de câștig sau frica de a pierde?

Înainte de a răspunde la această întrebare este bine să vedem ce înseamnă fiecare dintre cele două expresii.

Dorința de câștig. A câștiga ceva, de cele mai multe ori presupune mai întâi o acțiune și apoi un rezultat care poate să însemne un câștig pentru cel care a acționat. Cu alte cuvinte, faci ceva pentru a obține ceva în plus, care să te ajute și să îți ofere un sentiment de bucurie, de mulțumire, o stare de bine.

Frica de a pierde. A pierde ceva, presupune faptul că ceva ce ai avut nu mai ai. Adică ceva care în trecut poate a reprezentat ceva pentru tine, poate un câștig, deodată nu îl mai ai. Ceva pentru care ai acționat în vreun fel, ai muncit, nu mai este, cu sau fără voia ta. Momentul în care constați pierderea îți va produce o stare de nemulțumire, de neplăcere, de frustrare.

În concluzie, frica de a pierde are un impact mult mai mare asupra oamenilor decât dorința de a câștiga. Oamenii întotdeauna încearcă să evite o stare de nemulțumire, de neplăcere, drept pentru care, frica de a avea parte de asemenea stare este mai puternică decât speranța unei stări de bine, de mulțumire. Probabil că ați auzit de multe ori expresia „sunt mulțumit cu ceea ce am”. Toți avem de cele mai multe ori sentimentul de bucurie, de mulțumire atunci când avem ceea ce ne trebuie. Frica de pierdere, practic, pe lângă faptul că ne fură starea de mulțumire, ne adaugă și starea de nemulțumire, de neplăcere, de frustrare.

Acest lucru este bine să îl introducem și în procesul nostru de vânzare. Tot timpul am fost îndemnați să „vindem” pe baza beneficiilor și a valorii pe care îl aduce produsul sau serviciul în viața oamenilor. Este foarte corect, dar este bine să ținem cont și de ceea ce am spus mai sus. Atunci când o persoană este mulțumită cu ceea ce are, se consideră că are o stare de bine, de ce ar mai vrea să cumpere ceva? Este OK răspunsul: din dorința de a câștiga ceva mai mult. Asta doar dacă a înțeles valoarea pe care i-o aduce acel lucru/serviciu. Dar de cele mai multe ori consultantul nu transmite care este valoarea sau persoana nu pricepe acest lucru.

Cel mai bine ar fi să încercăm să „vindem” pierderea pe care ar avea-o persoana dacă nu cumpără produsul/serviciul pe care noi îl recomandăm. În acest fel persoana va avea dublu de câștigat: nu va avea parte de starea de nemulțumire, de frustrare pe deoparte și va avea parte în schimb de starea de mulțumire. Mai mult decât atât, în acest fel putem transforma procesul de „vânzare” într-un proces de cumpărare. Adică noi „vindem” pierderea iar clientul cumpără câștigul.

În domeniul asigurărilor se poate aplica foarte ușor acest principiu. În discuția cu potențialul client este bine să inducem starea de nemulțumire pe care ar putea să o aibă dacă nu va cumpăra planul financiar de la noi. Gândiți-vă la orice fel de asigurare și identificați care sunt riscurile. Apoi transmiteți persoanei, că dacă s-ar produce acel risc, ce ar avea de suferit și care ar fi starea ei. Pentru a evita această stare, soluția este cumpărarea planului tău financiar.

 

Vă doresc

Câștig și Înțelepciune!

Model de introspecție personală – Piramida lui Robert Dilts

Piramida lui Robert Dilts – model de introspecție personală

În zilele noastre din ce în ce mai mulți oameni sunt preocupați de dezvoltarea personală. Peste tot auzi despre acțiuni, sfaturi de cum să te dezvolți personal, despre cum să îți îmbunătățești viața, traiul sau relațiile cu alții. Sunt foarte bune toate sfaturile însă după părerea mea, pentru a te dezvolta personal trebuie îndeplinită o primă condiție și anume trebuie să ști cine ești, adică dacă vrei să te dezvolți trebuie să ști de unde să începi.

Pentru a te putea identifica este bine să ți cont de unele lucruri stabilite prin numeroase cercetări și analize de câțiva specialiști care au stabilit faptul că oamenii se comportă, acționează pe baza unor sisteme neurologice. Gregory Bateson (1904 – 1980) antropolog, cibernetician și specialist în teoria sistemelor, a identificat sisteme neurologice diferite și complementare ale schimbărilor și învățării și le-a ordonat pe niveluri. Toate aceste niveluri se influențează reciproc atât de la mic la mare – pentru învățare cât mai ales de la mare la mic în ceea ce privește schimbarea.

Ulterior acest model a fost preluat și dezvoltat de către Robert Dilts (n 21 martie 1955) care este autor, antrenor și consultant în domeniul programării neuro-lingvistice (NLP) – model de comportament uman, învățare și comunicare. El a fost colegul lui John Grinder (n 1950) și a lui Richard Bandler (n 1940) – cofondatori NLP – și a studiat personal și cu Milton H. Erickson (1901 – 1980, psihiatru) și Gregory Bateson. Robert Dilts a postulat un nivel neurologic superior, chiar în vârful piramidei nivelurilor neurologice: cel “spiritual” sau de comunicare cu “ceea ce este dincolo de noi, mai mult, mai mare decât noi şi imaterial”.

Deși destul de complex, acest concept prezintă un model simplu despre cum funcționăm noi ca oameni, despre ce părți ale minții și ale sistemului nervos sunt accesate. Modelul nivelurilor neurologice al lui Robert Dilts propune 6 componente: mediu, comportamente, aptitudini, valori și credințe, identitatea și spiritualitatea adică ceea ce ne dorim a deveni. Iar spiritualitate are 2 niveluri și anume apartenența și misiunea, viziunea.

În vârful ei, stă viziunea, spiritul, căutarea sensului suprem al existenţei: „pentru ce?”. Robert Dilts, autorul modelului, a postulat o piramidă inversată, una care începe din vârful primeia, extinzându-şi baza în sus. Mergând de la grup sau echipă până la comunitatea globală din care face parte, nivelul final transcende planul primei piramide, constituindu-se ca o reflexie în oglindă, extinzându-se până la nivelul întregii umanităţi.

Acestă piramidă ar trebui analizată din două perspective: cea a învățării și cea a schimbării. Asta pentru că dezvoltarea personală presupune cele două acțiuni și anume cea de a învăța și cea de a te schimba. Creșterea personală nu poate exista fără cele 2 procese.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bineînțeles că vorbind despre o piramidă, acesta va avea 4 fațete: cea socială, cea profesională, cea personală și cea familială. Toate sunt legate între ele și au aceleași niveluri. Fiecare dintre noi facem parte dintr-o anumită societate, avem un loc unde ne desfășurăm activitatea profesională, avem sau ne dorim o familie și nu în ultimul rând suntem într-un anumit fel din punct de vedere psihologic și comportamental.


Indiferent în care zonă sau fațetă a piramidei ne facem analiza, ea va fi la fel și va respecta treptele piramidei. Practic, piramida lui Robert Dilts împarte existența unei ființe umane în două nivele: cea care este influențată de ceea ce deja conștientizează că are și ceea ce își dorește să devină.

Nivelul de bază al piramidei este cel care se raportează la mediu și răspunde la întrebările “Unde?, Când?, Cu cine?, Ce am eu?, Ce văd?, Ce aud?, Ce simt?, Cum percep acest context?” Se referă la bani, serviciu, casă, familie, apropiaţi adică cele 4 laturi ale piramidei. În această categorie se includ finanțele tale, munca, afacerea, casa, familia și cercul de prieteni, mediul de lucru oferit de compania în care activezi. Nivelul mediului este cel al realităţii fizice, al mediului geografic, definit ca spaţiu al existenţei cvadridimensionale sau, după caz, ca mediu socio-politico-economic în care individul există. Întrebările specifice acestui nivel sunt: “unde?, cine? când?” (3 din cei 5 W ai comunicării: where, who, when, următorii 2, what şi why aflându-se la niveluri superioare). Întrebările de bază și care definesc această treaptă ar putea fi: unde, când, cine, în ce fel? Adică, în ce mediu funcționezi. Care ar fi lucrurile sau persoanele de care ai vrea să fii înconjurat într-un mediu ideal?

Dacă te vei întreba: „De ce am ceea ce am?”, răspunsul va trebui să-l găsești la următorul nivel, unde se află acțiunile tale. Acesta răspunde la întrebarea „Ce fac eu?, Ce nu fac eu?”. Evident, de ceea ce faci în fiecare zi, depinde ceea ce ai în final.

Nivelul comportamentului şi al limbajului este cel al interfeţei perceptibile în comunicare între oameni. Cuprinde fapte, acţiuni, limbaj (verbal, non-verbal, paraverbal), răspuns şi feed-back, tot ceea ce răspunde la întrebarea “Ce?, Ce urmăresc cu acest comportament?”.

Dacă te vei întreba: „De ce fac, ceea ce fac?”, răspunsul îl vei găsi, iarăși mai sus. Acest nivel răspunde la întrebarea „Cum eu aleg?”, iar de asta depinde felul cum ei tu deciziile, cum faci o alegere, după ce strategie te conduci ( tinzi spre mai multe sau nu prea te strădui, trăiești cu ziua de azi sau planifici ce va fi peste câțiva ani), toate depind de felul în care vei acționa tu într-o anumită situație.

Primele două etaje de la bază constituie ceea ce toţi pot observa, ceea ce poate fi perceput ca atare şi nu în urma interpretării. Sunt nivelurile de relaţionare ale individului cu ceilalţi indivizi şi cu realitatea exterioară în ansamblul ei. Toate nivelurile superioare se referă la aspecte interioare ale individului, care nu pot fi descoperite decât la o cercetare mai atentă.

Nivelul abilităţilor, al cunoștințelor, al capabilităților, al competenţelor, al capacităţilor, al harurilor, al talentului, al darurilor conţine tot ceea ce reprezintă element specific distinctiv, cel mai curând format prin exersare repetată a unui comportament sistematic cu scopul unui obiectiv precis şi propriu. Reprezintă ceea ce se poate observa în anumite momente-cheie şi constituie bazele atribuirii unor poziţii bazate pe aptitudini specifice în cadrul societăţii. Întrebarea-cheie la acest nivel este „Cum?, Cât de precis fac ceea ce fac? Cum pot face mai bine? Ce capacități am deja? Care sunt capacitățile de care am nevoie pentru a…?”

Dacă te vei întreba: „De ce eu cred în ceea ce cred?”, te va ajuta să clarifici situația doar nivelul 5, cel care se referă la autocunoaștere. El răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?”, iar răspunsul la această întrebare depinde în mare măsură de convingerile tale. Evident, lumea înconjurătoare va fi diferită pentru cel ce crede că este un ratat față de cel ce crede că este un geniu norocos.

Convingerile, credințele noastre determină modul în care simţim că ne întâlnim valorile. Convingerile ne pot limita sau ne pot elibera. Convingerile sunt asumpțiile pe care le facem cu privire la lume. Acestea se dezvoltă pe baza experiențelor, a ceea ce vedem, auzim, citim și se referă atât la modul în care ne vedem pe noi înșine cât și modul în care îi vedem pe cei din jur. De cele mai multe ori, nu contestăm convingerile pe care le avem, ele fiind adânc înrădăcinate în modul nostru de a gândi.

Convingerile, credințele noastre sunt puncte de vedere vis-a-vis de noi înşine, despre alţii şi despe situaţiile pe care le considerăm adevărate. Convingerile noastre sunt puncte de vedere emoţionale, şi nu bazate pe fapte. Adesea avem obiceul de a crede că ceea ce ne înconjoară deţine controlul asupra noastră şi că mediul în care am crescut ne-a modelat felul în care suntem acum. Ne înşelăm amarnic când credem acele lucruri. Convingerile noastre sunt cele care ne ghidează către rezultatele finale pe care dorim să le obţinem. Nu întâmplările din viaţa noastră ne modelează, ci convingerile pe care le avem în legătură cu aceste întâmplări. Credințele, convingerile noastre pot fi de susținătoare sau limitative.

Exemple de convingeri limitative :

  • Nu pot să ating libertatea financiară decât dacă fac chestii ilegale;
  • Nu pot să îmi creez căi spre a-mi ameliora situaţia financiară, atâta timp cât mă lupt zi de zi cu plătirea utilităților şi a datoriilor către bănci;
  • Nu pot să devin bogat, atâta timp cât nu moştenesc nici o avere considerabilă;
  • Nu pot să fiu om onest, generos dar şi prosper în acelaşi timp;
  • Ca să fii bogat este necesar că să munceşti pentru bani;
  • Oamenii supuşi şi modeşti sunt buni, bogătaşii sunt entităţi spirituale rele;
  • Bogaţii au foarte mulți bani, dar au şi multe alte probleme suplimentare;
  • Dacă acum refuzi bogăţia , Dumnezeu îţi va asigura o adevărată bogăţie în rai;
  • Banii sunt ochiul dracului;
  • Bogaţii sunt nişte ticăloşi.

Convingerile benefice ne ajută să creștem, să facem schimbări și să ne atingem potențialul la maxim. Pentru a putea avea viața pe care o meriți cu jobul pe care îl dorești, relația la care visezi este extrem de eficientă cunoașterea propriilor valori și a convingerilor ce stau în spatele lor.

Valorile sunt stări emoţionale bazate pe experienţa noastră de viaţă, care ne fac să credem că sunt cele mai importante pentru noi să le experimentăm, sau să le evităm. Valorile sunt convingerile noastre despre ceea ce credem noi că este bine sau rău, corect şi incorect.

Valorile reprezintă lucrurile importante din viața noastră și pot include aspecte precum egalitatea, onestitatea, familia, sănătatea, libertatea, loialitatea. Fiecare persoană dă un sens propriu valorilor sale. Acestea ne afectează la nivel inconștient, iar acțiunile pe care le luăm sunt determinate de valorile pe care le avem.

Valorile se împart în două categorii: principale și secundare. Primele ajută în rezolvarea conflictelor ascunse, în eliminarea stresului și ne oferă o direcție fermă în viață. Valorile secundare sunt cele pe care le utilizăm în anumite situații cu care ne confruntăm. De exemplu, putem să devenim mult mai disponibili atunci când un prieten are nevoie de ajutor, deoarece avem ca valoare loialitatea.

Întrebările pentru această treaptă ar fi: „Din ce cauză fac ceea ce fac? Ce urmăresc să realizez?, În ce cred eu? Ce anume face ca acest lucru să fie important pentru mine? Pentru ce aș fi dispus să renunț la ceea ce este important pentru mine?, De ce aleg ceea ce aleg?”

Nivelul identităţii este cel al definirii ca sine, ca individ, de cele mai multe ori ca un cumul de sub-identităţi raportate la societate (de exemplu, pentru un bărbat, în funcţie de context: tată, fiu, soţ, angajat, enoriaş, specialist într-o anumită branşă, membru de partid, etc.). Întrebările – cheie la acest nivel sunt: „Cine sunt eu?, Ce rol am? Ce rol îmi asum?, Când consider că mi-am îndeplinit rolul?”. Nivelul identităţii împreună cu nivelul atitudinilor şi valorilor descriu ceea ce psihologii definesc ca personalitatea umană, din prisma congnitivă, cu reflectare directă asupra etajului comportamental. Aici, acest nivel apare și noțiunea de misiune. Care este misiunea mea?, Cu ce scop trăiesc eu?, Pentru ce exist?.

Și, în final, ultimul nivel cel al spiritualității este cel al apartenenței și al viziunii, al sensului vieții. Nivelul apartenenței răspunde la întrebările: „Cărei comunități aparțin?, Sunt o parte din…?, Ce îmi doresc pentru mine și ceilalți?”. Și ultima întrebare se referă la viziunea pe care o avem: „Care este viziunea mea pentru grupul/realitatea din care fac parte?, În ce realitate mai presus decât mine ca ființă și persoană mă regăsesc?

Care este rolul piramidei lui Dilts? În primul rând, ea te ajută să înțelegi de ce trăiești așa cum trăiești și de ce ai ceea ce ai, astfel făcând o analiză de expert a propriei vieți. Iar în al doilea rând, să înțelegi ce să schimbi în viață pentru ca să ai ceea ce îți dorești.

Piramida lui Dilts se poate privi atât de jos în sus din punct de vedere a învățării dar și de sus în jos din punct de vedere al schimbării – fapt care este extrem de interesant. Atunci când apare o schimbare la nivelul viziunii, aceasta se va reflecta în toate nivelurile inferioare ajungând să producă efecte atât la nivelul identității, a credințelor și valorilor până la schimbări la nivelul mediului. Oricum o analiză pe această piramidă nu ne permite să sărim peste niveluri. Piramida lui Dilts prezintă ciclurile de învățare – schimbare ca niște parcursuri alternative. Prin învățare putem ajunge la modificări relevante la nivelul credințelor, convingerilor, a identității și chiar ale viziunii care apoi să influențeze alte abilități, comportamente care să conducă la un nou nivel de evoluție. Dacă parcurgerea de jos în sus reprezintă o evoluție, parcurgerea în sens invers de sus în jos, reprezintă o revoluție ce poate genera la nivel personal noi evoluții ce pot fi din ce în ce mai importante.

Fiecare dintre noi dacă dorim să creștem, să ne dezvoltăm personal este bine să ne facem această analiză pe baza piramidei lui Dilts pentru că ne va ajută să conștientizăm ceea ce avem deja dar ne ajută să și aflăm unde vrem să ajungem, care este misiunea, viziunea noastră și cum putem deveni mai buni atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru.