Category Archives: Uncategorized

AUTOCUNOAȘTEREA PROFUNDĂ – PARTEA VIII

 

Partea VIII

Rapportul și  Calibrarea

Calibrarea înseamnă stabilirea unei legături între ceea ce este observabil și experiențele interioare la nivel afectiv și cognitiv. Acest lucru se poate realiza folosind acuitatea senzorială (văz, auz, simț tactil) pentru a observa modificările specifice ale stării externe a unei persoane, respectiv tonul vocii, postura, gesturile, colorația pielii, tensiunea musculară, ritmul vorbirii, ritmul respirației pentru a ști când se produc shimbări ale stării interioare. Calibrarea se face pe cele 3 direcții: calibrare vizuală, calibrare auditivă și calibrare kinestezică. O bună calibrare ajută la crearea rapportului cu persoana cu care comunicăm.

Rapportul înseamnă stabilirea unei conexiuni cu o altă persoană care să favorizeze încrederea și înțelegerea. Rapportul înlesnește o bună comunicare chiar dacă punctele de vedere sunt diferite.

Deși nu are corespondent în limba română, cuvântul “rapport” înseamnă a crea o comunicare în care există o armonie, înțelegere între comunicatori, atunci când cei doi oameni se înțeleg și sunt “pe aceeași lungime de undă”, sunt “în acord”. Termenul provine din limba latină de la re + apportare (“a aduce”).

Rapportul nu este un scop în sine. În momentul în care creăm rapport avem în minte un scop bine determinat – poate fi acela de a influența, de a persuada, de a manipula, de a crea o atmosferă plăcută. Totul depinde de fiecare în parte, de sistemul de credințe și de valori pe care fiecare îl are.

Coordonatele pe baza cărora putem stabili rapportul cu o persoană sunt:

  • Respirația,
  • Postura (înclinația coloanei vertebrale, simetrii/asimetrii),
  • Gestică,
  • Mimica,
  • Submodalitățile vocii (volum, frecvență, registru vocal, ambitus, dicția, intonația, pauzele, ritmul),
  • ținuta vestimentară,
  • privirea (ochi în ochi, privire defocalizată, privire în zona feței sau pe lângă…)

Rapportul este esențial pentru o comunicare eficientă. Pentru a putea realiza rapportul cu o persoană trebuie parcurși 2 pași:

  1. Primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă vrei să influențezi interlocutorul este să îți acordezi comportamentul și limbajul în funcție de comportamentul și limbajul persoanei. Acordarea (“matching”, în limba engleză) se referă la procesul de reflectare a patternurilor (tiparelor) comportamentale și cognitive ale unei persoane. Tiparele comportamentale includ poziția corpului (postura), vocea (ton, timbru, volum, tempo), respirația (ritm, amplitudine), mișcări specifice (ticuri), expresii faciale, gestica și așa mai departe. Tiparele cognitive se referă la credințe, valori, reguli, strategii care sunt reflectate în comunicare prin cuvinte cheie, expresii și cuvinte preferate. Alte tipare cognitive includ predicatele senzoriale (cuvinte care sunt legate direct de cele 5 sisteme reprezentaționale). Este important să ne dezvoltăm capacitatea de acordare pentru că este primul pas în stabilirea rapportului. Acordarea conferă sentimentul că avem ceva în comun – ne comportăm și gândim aproximativ la fel.
  2. Pasul 2 pentru un bun rapport este dat de “oglindirea” interlocutorului. Oglindirea este procesul de reflectare a tiparelor comportamentale ale unei persoane. Oglindirea presupune a urma persoana din fața ta și a-i acorda postura, gesturile, vocea, mimica și așa mai departe. Când oglindești foarte precis interlocutorul, atunci vei avea același pattern de respirație cu persoana respectivă. În acest moment se stabilește un rapport profund.

De abia după ce ai reușit să te acordezi cu persoana și apoi să oglindești tiparele comportamentale poți începe procesul de ghidare, de influențare a persoanei respective.

AUTOCUNOAȘTEREA PROFUNDĂ – PARTEA VI

Partea VI    

                                   Ritmul Vorbirii, Tonul vocii, Volumul

Ritmul vorbirii este un alt indicator pentru a putea afla sistemul de reprezentare a persoanei cu care interacționăm. Și bineînțeles că ritmul este dat și de cantitatea de cuvinte folosite.

Oamenii care au un sistem de reprezentare Vizuală se vor manifesta astfel:

  • întrucât aceștia gândesc în imagini iar o imagine necesită multe de spus atunci când este descrisă, vor avea un ritm alert de vorbire deoarece nu cred că le va ajunge timpul pentru o descriere cât mai exactă a imaginii.
  • Persoanele predominant vizuale folosesc foarte multe cuvinte și expresii care au legătură cu imaginile și cu detaliile care le descriu.
  • Când se referă la acțiuni, un vizual va folosi verbe și expresii legate de ceea ce vede, mai degrabă decât de ceea ce aude sau de ceea ce simte: “vede, își imaginează, se concentrează, se luminează, îmi ești martor, mi-am făcut o imagine, limpede precum cristalul.”
  • Pentru a te face înțeles, unui vizual, tot ce ai de făcut este să îi vorbești exact cum vorbește el, folosind cuvinte care se referă la ceea ce vede, la detaliile imaginilor pe care dorești să i le prezinți. Este bine să folosești schițe sau hărți atunci când vrei să îi explici ceva sau desenează-i și oferă-i șansa să “gândească” cu ochii.

Cei cu o reprezentare Auditivă se vor manifesta astfel:

  • Au un ritm al vorbirii oarecum constant și destul de ritmic întrucât imaginând sunete vor căuta a-și păstra ritmul vorbirii.
  • Cuvintele pe care le va folosi o persoană predominant auditivă se referă la sunete și la calitățile acestora. De exemplu: “sunete, cuvinte, urale, acord, unde, ticăit, răsunet, melodios, surd, rezonanță, strident, liniște, zvon.”
  • În termeni de acțiune, tipul auditiv va folosi verbe și expresii ca: “aude, sună, vorbește, spune, plescăie, plesnește, audiază, se armonizează, cade de acord, este pe aceeași lungime de undă, sună bine ceea ce-mi spui, tu te auzi ce spui?”
  • Când comunici cu un auditiv, îi poți explica orice chiar și la telefon, doar vorbind cu el, fiind însă atent la tonul vocii, astfel încât să îi transmiți exact mesajul care vrei să ajungă la celălalt capăt al firului.

Cei din categoria Kinestezici:

  • Întrucât totul la aceștia trece mai întâi prin simțurile pe care le au, vor avea un ritm mai calm de vorbire pentru că ei întâi trebuie să simtă și mai apoi să transmită.
  • O persoană kinestezică îți va vorbi în cea mai mare parte a timpului despre senzații fizice, ce simt atingând diferite obiecte și despre emoții și sentimente. Cuvintele cel mai des utilizate sunt: “impact, atingere, aspru, tensiune, greu, ușor, dificil, nepăsător, sensibil, emotiv, tandru, concret, precis, solid.”
  • Când vorbesc despre ceea ce fac, vor folosi expresiile: “simt, cred, înțeleg, se strecoară, te implici, contactez, sunt mână în mână, țin cu dinții, sunt preocupat, sunt apăsat, mă simt eliberat, te-ai prins ce am vrut să spun, te simți în stare să o iei de la capăt, ești beton.”
  • Kinestezicului este bine să îi vorbești despre ceea ce simți și despre ceea ce simte el, pentru că ceea ce crede despre un subiect este strâns legat de emoțiile pe care le are în momentul respectiv. Lasă-l să facă ce are de făcut și să simtă pe pielea lui cum este să facă acel lucru. Deciziile pe care le ia un kinestezic vor fi întotdeauna bazate pe emoții. Iar cel mai bine ei învață de pe urma experiențelor trăite.

În cazul celor cu reprezentare predominant dialogul intern, aceștia nu sunt de regulă spontani iar ritmul de vorbire este tot unul mai lent și asta pentru că stau foarte mult de vorbă cu iei înșiși făcând nenumărate scenarii (de regulă negative). Aceștia trebuie să înțeleagă totul la nivel rațional și să găsească mereu o logică un sens. Atunci când au de luat o decizie cei mai importanți factori vor fi logica, faptele și cifrele. Cei cu acest sistem de reprezentare simt nevoia să gândească mult și să supraanalizeze înainte de a lua o decizie.

 

TRADIȚIA HUNA – ALOHA

5. ALOHA – A iubi înseamnă a fi fericit (cu ceva sau cu cineva)

Cuvântul ”a iubi” poate crea multe probleme tocmai pentru că este folosit în foarte multe situații iar semnificațiile sunt diferite. Ar putea indica: afecțiune emoțională (te iubesc), conecsiune emoțională (îmi iubesc părinții), siguranță spirituală (Dumnezeu mă iubește), plăcere (iubesc genul ăsta de ciocolată), adorație (iubesc actorul acesta), pasiune sexuală (vreau să mă iubesc cu tine), intenție (iubesc să fac cutare lucru), mecanism de control (dacă mă iubești vei face cutare lucru) etc.

Cu Huna definiția cuvântului ”a iubi” este foarte clară. Cuvântul hawaian pentru iubire este aloha. Este compus din ”alo” care înseamnă ”a fi împreună, a împărtăși o experiență aici și acum” și cuvântul ”oha” care înseamnă simpatie, bucurie. De aceea înțelesul pentru iubire este ”a experimenta bucuria împreună cu ….”. Această definire  ne spune că iubirea există întotdeauna atunci când experimentezi bucuria cu ceva sau cu cineva. În concepția Huna bucuria vine din iubire iar lipsa bucuriei vine din frică, furie  sau disperare.  Nu iubirea îți face palmele să asude ci frica și dragostea nu doare ci furia. Iubirea ne produce bucurie și fericire și intensitatea lor de spune cât de mult iubim.

Corolar: Cu cât judeci mai puțin cu atât iubirea este mai mare. Atunci când suntem cuprinși de frică, furie au îndoială, crește în noi dorința de a judeca și de a critica. În acest fel se pot strica relații și prietenii.  Atunci când într-o relație apare frica, îndoiala, furia începe să se dezvolte simțul critic și iubirea dispare. Gândește-te la o relație ca și la o bancă emoțională în care îți deschizi un cont emoțional. Acest cont emoțional îți dă posibilitatea să depui sau să retragi. Orice formă de critică sau judecare reprezintă o formă de retragere din contul tău emoțional iar prețuirea și admirația reprezintă depuneri. Și asta pentru că atât prețuirea cât și admirația sunt acte de iubire, sunt dovezi că ești fericit cu parteneul/partenera și împăcat cu situația dată. Asta nu înseamnă că se exclude schimbarea. Însă dacă te ghidezi după ”Makia – energia se scurge în direcția atenției”, și te vei focusa pe lucrurile plăcute din relația pe care o ai, pe prețuire și admirație, vei atrage și alte lucruri bune care nu vor face altceva decât o vor îmbunătății.

Nici critica pozitivă nu ajută. Consecințele sunt direct legate de principiul ”Makia – energia se scurge în direcția atenției”. De ce să îți îndrepți atenția către lucruri care îți displac? Mai bine te focusezi pe ceea ce vrei și nu pe ceea ce nu vrei.

Corolar: Totul este viață, conștiință și răspuns.  Huna nu restricționează viața numai la oameni, animale și plante. Huna consideră că și obiectele pot avea viață și reprezintă o altă formă de manifestare a vieții. Conform principiului Kala – ”Nu există limite, orice este posibil”, tot ceea ce există trebuie să aibă conștiință și să fie receptiv la tot ceea ce se întâmplă în vecinătatea sa.

Nici autocritica nu este folositoare.  Subconștientul (Huna îl numește KU) este viu și conștient de acest lucru. Dacă te autocritici, subconștientul se simte atacat și va încerca să riposteze. Și o va face corporal producând hormoni specifici stresului. Acest lucru îți  va diminua atenția și percepția pentru că întregul corp și mintea se vor focusa pe acțiunea de atac/ripostă transmisă de subconștient.

Creșterea stimei de sine prin recunoașterea propriilor părți bune și acceptându-te așa cum ești cu calitățile pe care le ai, va duce la o relaxare a corpului, a musculaturii, va reduce producerea hormonilor specifici stresului, va crește gradul de conștientizare și cantitatea de energie, de putere. Vei conștientiza mult mai ușor și mai repede abilitățile pe care le ai, te vei simți mai bine cu tine însuți și cu lumea din jurul tău.

Conform principiului 1 IKE – ”lumea este ceea ce tu crezi că este”, vei constata că subconștientul nu face diferență între tine și lumea din jurul tău. De aceea orice critică, indiferent că este autocritică sau o critică din partea altcuiva,  va fi considerată de subconștient drept un atac.  Cei are de-alungul vieții au parte de critică, chiar dacă este din partea lor sau a altora dar este asumată, sunt mult mai predispuși bolilor.

Principiul 3 de la MAKIA – ”Energia se scurge acolo unde îți este îndreptată atenția”, arată că decât să te concentrezi pe critică mai bine te focusezi pe aspectele pozitive, pe lucrurile bune și plăcute din viața ta.

Atunci când primim o critică, primul instinct este de a riposta. Cel mai bine în astfel de momente caută părțile tale bune și concentrează-te asupra lor.

Iată un exercițiu de 1 minut pentru a experimenta puterea lui ALOHA:

  • Închide ochii, stai liniștit și inspiră adânc.
  • Caută în interiorul tău și află părțile tale bune, calitățile tale, obiceiurile tale bune, atitudinile tale pozitive și apreciază-le, prețuiește-le timp de 1 minut.
  • Dacă rămâi fără lucruri pozitive, repetă-le pe cele pe care déjà le-ai constatat.
  • Dacă apar lucruri negative în mintea ta, pur și simplu ignoră-le.
  • Poți continua acest exercițiu și mai mult de 1 minut.
  • După ce termini încearcă să vezi cum te simți.
  • Acum repetă exercițiul dar de astă dată începe să descoperi și să apreciezi lucrurile pozitive legate de alte persoane din anturajul tău.
  • A 3-a oară repetă acest exercițiu dar pentru tot ceea ce este pozitiv în viața ta, la serviciu, la casa ta etc.
  • După ce ai terminat, inspiră adânc și conștientizează diferențele în modul în care te simți.

TRADIȚIA HUNA – MANAWA

4. Manawa – Acum este momentul puterii.

Există credința că trecutul ne modelează prezentul.  Cultura estică pomenește de faptul că trebuie să suportăm consecințele acțiunilor noastre și că ele ne influențează prezentul. Cultura vestică este dominată de credința că prezentul este modelat de propriile gene și de educația primită ca atare influența prezentului este din afara noastră și ține de factori externi nouă.

Tradiția shamanică Huna are un punct de vedere diferit în ce privește modelarea prezentului. Huna susține că nu trecutul este cel care ne face să fim ceea ce suntem.  Credințele pe care le avem, deciziile pe care le luăm și acțiunile noastre ne modelează conștiința și percepția noastră asupra lumii în care trăim. Huna nu contrazice faptul că trecutul ne poate influența prezentul, ci susține faptul că cel mai important lucru este prezentul și totul se reduce la ”acum”.

Putem fi influențați de obiceiuri mai vechi sau de diferite credințe sau convingeri însă cel mai important lucru este că toate acestea pot fi schimbate ”acum”, în momentul prezent și de aceea prezentul este extrem de important. Mai ales că modul în care te raportezi față de prezent te definește ca persoană. Indiferent care ne sunt credințele sau convingerile, modul în care ne raportăm la o experiență prezentă ne definește ca personalitate în ochii celor care sunt în jurul nostru și ne privesc.

Huna nu contestă importanța trecutului sau influențele părinților, profesorilor. Huna susține faptul că modul în care ne raportăm la ele ne poate defini realitatea prezentă. De exemplu dacă luăm doi copii care ambii au avut parte de foarte multă violență în copilărie. Unul poate deveni la fel de violent cu copiii lui, iar celălalt se poate să dezvolte în el o ură pentru asemenea fapte de violență și să nu promoveze asemenea acte niciodată.

Corolar: Totul este relativ  Acum este momentul puterii – dar cum putem defini acest ”acum”? Acest ”acum” poate fi clipa prezentă, minutul, ora, ziua, luna sau chiar anul. ”Acum” este definit de ceea ce îți concentrează toată atenția. Acum poate fi și trecut și viitor. Tot ceea ce necesită focusare și concentrare definește acest ”acum”. Deci ”acum” este definit ca momentul de maximă focusare și concentrare. Iar acest moment poate fi orientat spre trecut sau spre viitor astfel încât momentul prezent să poată fi îmbunătățit în favoarea viitorului. Dacă ”acum” este definit ca fiind momentul de putere care poate produce schimbări, este de asemenea posibil ca din momentul prezent de maximă putere și concentrare să putem influența atât trecutul cât și viitorul.

Corolar: Creșterea Puterii este influențată de intensificarea percepției senzoriale. Foarte mulți își consumă timpul gândindu-se la trecut, la evenimente trecute sau visează la viitor în loc să se concentreze pe momentul prezent. Este foarte frumos să te gândești la viitor dar nu trebuie uitat că puterea se află la momentul ”acum”. Așa că este bine să acționezi acum pentru a putea crea ziua de mâine.  Faptul că nu acționezi este de fapt tot o acțiune care își va produce efectul în viitor – care ar putea fi unul neplăcut și plin de regrete.

Dacă privești viitorul cu frica de a nu greși, nu vei mai putea beneficia de curajul de a trăi viitorul așa cum îți dorești iar riscul de a face ceva greșit va crește.

Pașii de acțiune pentru Manawa:

Pasul 1: Antrenează-ți percepțiile senzoriale.  Identifică ceea ce vezi, ce sunete auzi, care este gustul sau mirosul la un anumit  moment. Acestea sunt primele informații pe care le poți conștientiza. Trebuie să devi conștient de aceste senzații. Și cum ”energia curge în direcția atenției”, dacă te vei focusa pe percepțiile senzoriale ale momentului, vei putea îmbunătății capacitatea vizuală, auditivă, gustativă, olfactivă și kinestezică.

Pasul 2: Concentrează-te pe ceea ce poți face în acest moment. Dacă îți focusezi concentrarea pe momentul ”acum” vei putea să răspunzi la întrebarea: ”Care este cel mai mic pas pe care trebuie să îl fac acum pentru a fi mai aproape de viziunea mea?” Există un moment în care îți creezi o anumită viziune și o plasezi la un moment viitor. De la momentul creerii și până la momentul realizării viziunii este un drum de parcurs. Iar acest drum trebuie făcut pas cu pas.

Mulți oameni ajung să se simtă depășiți de amploarea unei viziuni și asta pentru că nu se gândesc că oricât de mare ar fi viziunea tot cu un prim pas începe drumul către ea.

 

Autocunoașterea Profundă – Partea V

 

Partea V

Cuvintele folosite (”predicatele”)

Fiecare sistem de reprezentare are o anumită preferință pentru unele cuvinte în sensul că le folosesc mult mai des decât în mod normal. Cum cuvintele, limbajul verbal este unul din factorii care ne definesc, tot așa în cadrul limbajului folosit preponderența anumitor civinte ne dezvăluie sistemul propriu de reprezentare.

Vizualul. Predicatele preferate folosite de un visual sunt: culori, a vedea, imagine, uite, privește, pictură, scenă, a arăta, film, luciu, strălucire, fulger, a apărea, a se ivi, umbră, opac, transparent, lumină, întuneric, curcubeu, clar, obcur, artificii, stea, soare, senin, lună, perspectivă, înalt, peisaj, grafic, zâmbet…….

Auditivul.  Pentru auditiv, preferințele vor fi: a auzi, a suna, melodios, a zice, a spune, a asculta, clinchet, murmur, susur, ciripit, zgomote, muzică, stereo, râs, mono, voce, timbre vocal, deschidere vocală, ambitus, cântec……..

Kinestezicul. Acesta va folosi preponderant: a simți, a face, greutate, stress, apăsare, călcătură, rece, cald, fierbinte, apos, ud, temperature, fin, aspru, catifelat, mătăsos, tare, moale, duritate, sufocant, frică, bucurie, iubire, a urâ, strări……..

Olfactivul. Acesta va folosi: miros, parfum, aromă, mireasmă, iz, putoare, pesilențial……

Gustativul. Va folosi preponderant: gust, aromă, dulce, acrișor, fad, iute, amar, sărat, piperat, picant, condimentat, gras, grăsime, topește în gură, îți face guras pungă……

Dialog intern. Acesta va folosi expresiile: mi-am spus, mi-am propus, mi-am impus, m-am întrebat, introspecție, m-am convins, m-am decis, m-am hotărât, reflectez, analizez, eu însămi…….