Nu ştiu de ce majoritatea oamenilor gândesc comparativ, dar într-un mod greşit ?

De ce majoritatea găsesc să facă comparaţiile cu exemple de cele mai multe ori alese greşit?

De foarte multe ori ne uităm în grădinile altora unde ne găsim exemple greşite iar dacă nu găsim ne încearcă sentimente negative de gelozie, invidie, de acuzare, de ciudă. De foarte puţine ori ne încearcă sentimentele pozitive de admiraţie, de apreciere sau de recunoaştere.

Trebuie să înţelegem că principalul dialog şi principalul exemplu este persoana noastră. Asta nu înseamnă că nu este bine să avem modele, idoli sau mentori. Trebuie doar ca aceştia să fie foarte bine aleşi. Dar cum îi alegem? Păi cel mai normal este să îi alegem funcţie de persoana cu care purtăm acel dialog principal, funcţie de acel exemplu principal ales. Adică NOI.

Cum vom putea şti vreodată dacă acel model, sau idol este ceea ce ni se potriveşte dacă nu ne analizăm întîi pe noi înşine? Cum vom putea şti ce, cum şi mai ales de ce trebuie să facem pentru a putea atinge calităţile şi comportamentul acelui idol sau model ales? Sau l-am ales degeaba?

Dar cum putem să stăm de vorbă cu noi înşine? Cum putem să ne analizăm astfel încât propriul exemplu să fie ceva normal şi posibil?

Cezar