Ben Feldman – Un adevărat campion

 

Acesta este un articol înspecial pentru cei care vor să vadă că se poate să fi special, să ai acces la performanță cu atât mai mult cu cât activezi într-un domeniu atât de comentat și cotroversat în același timp. Este despre cineva care a atins culmea performanței.

“Dacă oamenii ar înțelege ce fac asiguările de viață, nu am mai avea nevoie de vânzători pentru ele. Oamenii ar bate la ușă. Dar nu înțeleg”, spunea Ben Feldman.

Ben Feldman (1912 – 1993) și-a câștigat renumele de cel mai bun vânzător din întrega lume după ce și-a petrecut aproape toată viața încercând să convingă opinia publică despre importanța și valoarea asigurărilor de viață. Timp de 52 de ani, între 1941 și 1993, a vândut asigurări de peste 1,8 miliarde de dolari pentru New York Life, cea mai mare companie de asigurări din SUA și una din cele mai mari din lume, înființată în 1845. De asemenea, Ben Feldman a deținut și recordul cu cea mai mare primă brută subscrisă într-o singură zi de 20 milioane de dolari sau într-un an a subscris asigurări de viață în valoare de 100 milioane de dolari. A ajuns spre sfârșitul carierei ca într-un singur an să încaseze un comision de 1 milion de dolari iar vânzările lui erau echivalente cu cât vindea întreaga forță de vânzări de la alte companii concurente.

S-a născut în New York într-o familie de imigranți cu 9 copii. Cariera de consultant în domeniul asigurărilor a început-o în East Liverpool, Ohio. Deși avea o personalitate destul de excentrică, totuși avea un talent deosebit de a comunica cu oamenii și de a le explica importanța și valoarea asigurărilor de viață. Când a fost întrebat cum de reușește să vândă asigurări de viață cu prime atât de mari, el răspundea: „Eu nu vând asigurări de viață, eu vând bani. Vând dolari pentru doar câțIva cenți! Dolarii mei costă 3 cenți pentru un dolar pe an.” A fost considerat mentor pentru mulți consultanți debutanți în această profesie. Obișnuia să îi încurajeze pe aceștia scriind „visează vise mari” pe spatele unei hârti de 1 dolar și apoi semna.

Sper să vă inspire acest articol și să vă motiveze în acelși timp. Nimic nu ar trebui să vă împiedice să aveți visuri mărețe și asta pentru că domeniul asigurărilor de viață exact cu asta se ocupă: cu vise! Atunci când activam în acest domeniu obișnuiam să spun „noi nu vindem asigurări de viață, noi vindem vise!”

”Nu ești înfrânt atunci când sângeri

și nici când ochii’n lacrimi ți-s.

Adevăratele înfrângeri

Sunt renunțările la vis.”

Autocunoașterea Profundă – Partea a X-a

 

Partea X

                              Cum devenim ascultători activi?

     Atenția, sora comunicării. Oamenii intră într-o zonă de confort atunci când știu că le este acordată atenție și se pot exprima mai bine. Iată cum îi putem încuraja:

  •  Să privim interlocutorul în ochi.
  •  Lăsarea deoarte a gândurilor care ne distrag atenția.
  •  ,,Să ascultăm” limbajul nonverbal al comunicatorului.

      Da, te ascult. La fel de important este să arătăm că îl ascultăm pe celălat. Cel mai bine putem face acest lucru prin intermediul limbajului nonverbal:

  •  Să dăm din cap des pentru a confirma că înțelegem situația prin care trece celălalt.
  •  Să zâmbim și să folosim alte expresii faciale care să încurajeze fluxul liber al comunicării.
  •  Să fim atenți ca postura noastră să arate deschidere, să nu ne încrucișăm brațele sau picioarele.

    Oferirea feedback-ului. Filtrul personal și analizarea prin prisma propriilor experiențe ne pot determina să ne îndepărtăm de la subiectul care tocmai ni se aduce în discuție. Ca ascultător, rolul nostru este să înțelegem mesajul care ni se transmite.  Ne permitem, astfel, să reflectăm asupra a ceea ce ni se spune și să punem întrebări:

  • Parafrazează emițătorul folosind expresii de tipul: ,,Ceea ce încerci să-mi spui este…” sau ,,Sună de parcă ai spune…”.
  • Pune întrebări pentru a clarifica anumite aspecte: ,,Ce vrei să spui când…”sau ,,Asta ai vrut să spui?”
  • Rezumă periodic ceea ce vorbitorul îți transmite.

    Dincolo de întreruperi. Nimănui nu-i place să fie întrerupt în timp ce își exprimă cu tărie convingerile sau în timp ce expune o problemă despre care îi este oricum destul de greu să vorbească. Așadar:

Să-i dăm voie vorbitorului să termine tot ceea ce are de spus înainte de a pune o întrebare. Să nu întrerupem folosind contraargumente.

    Să răspundem cum se cuvine. Ascultarea activă implică înțelegere și respect. Atacarea celuilalt sau punerea într-o situație care nu îi este confortabilă nu va aduce niciun beneficiu, nici ție, nici celuilalt.

  • Fii deschis și onest în ceea ce privește răspunsurile tale.
  • Argumentează-ți părerea într-un mod respectuos.
  • Tratează-l pe celălalt așa cum ai vrea să se poarte cineva cu tine atunci când îi împărtășești gândurile tale. Vei vedea că apelând la asertivitate și empatie, vei reuși să ai o mai bună comunicare cu celălalt.

Chiar dacă ascultarea activă presupune exercițiu și mai presus de orice spargerea vechilor tipare, este important ca în fiecare conversație să ne reamintim că scopul nostru este să-l înțelegem pe celălalt dincolo de cuvinte. Să punem întrebări să reflectăm la ceea ce ne transmite celălalalt și să-l încurajăm constant.

TRADIȚIA HUNA – PONO

7. PONO – Eficiența este măsura adevărului

Cine aude acest principiu, se poate duce cu gândul la vechea zicală „scopul scuză mijloacele”. Realitatea este că acest principiu Huna spune mai degrabă că alegerea mijloacelor definește deznodământul. Dacă alegi ca mijloc violența, niciodată pacea nu va fi deznodământul. Dacă alegi ca mijloc de a instaura pacea, forța, atunci s-ar putea ca pacea să apară dar pentru scurt timp și asta pentru că ea nu a fost instaurată din interior și va fi zdruncinată de ura și violența care vine din afară.

Oricum nu este vorba doar de pace sau război. Este vorba și de obiectivele pe care le alegi. Dacă îți dorești să ai success căutând mijloace necinstite, s-ar putea să apară succesul dar va dispărea foarte rapid pentru că a fost construit pe o structură de nisip ce va fi foarte ușor ștearsă de adevărul ce se află chiar în mijloacele alese.

Prin urmare, eficiența de la acest principiu Huna nu se referă la ceea ce se vede în exterior (succesul personal, sănătatea, starea financiară) ci la propria autocunoștere, la cunoașterea propriului „Eu”. Mijloacele alese trebuie să fie aliniate cu propriile valori și credințe.

De asemenea, acest principiu Huna prevede că adevărul supreme este un concept mult prea vag pentru a deveni un țel pentru cineva. Tradiția Huna este foarte practică și abordează doar ceea ce funcționează. De aceea tradiția Huna nu elimină credințele nimănui ci chiar recomandă a se ține cont de ele în propria dezvoltare.

Tradiția Huna spune că pentru a te îmbunătății și a obține ceea ce îți dorești, orice te va ajuta să ajungi acolo este binevenit. Ca atare nu elimină celelalte credințe (creștinismul, buddhismul, spiritualismul, știința, psihologia etc), ci recomandă a te folosi de ele pentru a-ți atinge obiectivul dacă acesta este ecologic.

Atunci când ai ales ce te va ajuta să ajungi la destinație, vezi ce emoții îți inspiră. Dacă simți bucurie, dragoste, fericire, pace sau orice alt sentiment pozitiv înseamnă că ceea ce ai ales se potrivește cu destinația aleasă. Dacă simți că este greu, dificil sau dureros, înseamnă că mai trebuie să cauți și alte mijloace. Totuși este bine să reții că de multe ori munca grea te poate face să te simți bine în timp ce o faci sau la final când vezi rezultatul obținut.

Corolar: Întotdeauna există și o altă cale de a realiza ceva (un alt mod de a face ceva). Pentru fiecare problemă există o sumedenie de soluții.  Așa și trebuie să fie într-un univers nelimitat. Dar de cele mai multe ori oamenii rămân blocați într-o singură soluție la problema pe care o au, sau nu văd decât o singură rezolvare. Într-adevăr, persistența este bună dar din când în când este bine să mai și evaluezi situația și să vezi dacă avansezi sau stai pe loc.

Cum poți activa principiul Pono în viața ta? De foarte multe ori rămânem blocați în credința că atingerea unui obiectiv ales nu poate fi făcută decât printr-un singur mod. Tradiția Huna spune clar că pentru atingerea unui obiectiv există mai multe drumuri și nu unul singur. Trebuie să-l alegi doar pe cel care ți se potrivește și care îți transmite sentimente pozitive.

Iată un ghid despre cum să introduci principiul Pono în viața ta. Dar nu uita că întotdeauna există și un alt mod de a face acest lucru și dacă simți sau ai o altă inspirație potrivită pentru tine, ține cont de ea.

  1. Notează obiectivul ales.
  2. Notează toate lucrurile pe care le-ai încercat și nu au dat roade.
  3. Adaugă încă 10 modalități de cum ai putea să-ți atingi obiectivul. Dar nu te limita de gândul că unele sunt posibile iar altele nu. Acest mod de gândire te-a limitat până acum.
  4. O modalitate foarte utilă de a găsi noi modalități este să te gândești cum sau ce modalitate ar găsi pentru a atinge obiectivul o persoană pe care o admiri.
  5. Este de asemenea foarte bine să te gândești cum persoane, personalități diferite ar rezolva aceeași problemă.
  6. Pentru fiecare modalitate găsită întreabă-te de ce resurse interne și externe ai avea nevoie pentru a reuși și cum le-ai putea obține.

Este indicat să îți folosești imaginația. Jesse Louis Jackson (politician și susținător al drepturilor civile – n. 1941) spunea: „Dacă mintea mea poate concepe și inima poate să creadă, atunci știu că voi putea realiza.”

 

Autocunoașterea Profundă – Partea a IX-a

 

Partea IX

Despre Comunicare

În tot acest proces contează foarte mult modul în care vrei să comunici. Partea transmiterii informaţiei se realizează alegând cuvintele potrivite precum şi aranjarea lor în cadrul mesajului astfel încât să existe o logică. Acest lucru este realizat de marea majoritate a celor ce încearcă să comunice. Însă sunt foarte multe persoane care uită de partea relaţională a comunicării  şi astfel aceasta îşi pierde eficacitatea.

De regulă, pentru a stabili o relaţie, trebuie să lucrăm pe latura emoţională, la empatie. Iar primul lucru pe care trebuie să îl facem pentru a putea empatiza cu cineva este să ascultăm activ.

Eşti empatic, atunci când reuşeşti să rezonezi cu partenerul/partenerii de dialog. Chiar dacă opiniile sunt diferite, reuşeşti să găseşti resurse în a asculta şi alte păreri (asertivitatea), nu emiţi judecăţi de valoare în necunoştinţă de cauză, îţi susţi ideile, opiniile argumentat şi respecţi şi punctul de vedere al celuilalt. A fi empatic presupune a avea deschiderea de a te “calibra” la starea emoţională a interlocutorului. Empatia influenţează aşadar gradul de eficienţă al comunicării.

Depinde de noi ce atitudine abordăm în dialogul cu ceilalti, alegerea ne apartine, desigur, dar trebuie să găsim deschidere şi dinspre ceilalţi spre comunicare constructivă.

“Dacă vrei să te apropii de cei din jurul tău, fii conştient de puterea de comunicare pe care o deţii.” – Alan Loy McGinnis

Pentru a construi o relație cu persoana cu care comunicăm, trebuie să stăpânim abilitatea de a comunica asertiv.

„Singurele drepturi pe care le avem sunt cele pe care ni le asumăm, nu cele care ne sunt date de alţii.” Anonim

Există câteva elemente care ne ne ajută să comunicăm asertiv:

Ascultarea activă

Oamenii ascultă şi răspund diferit în funcţie de situaţie şi de sentimentele pe care le au faţă de sine şi de alţii. Pentru a asculta activ e necesar să ai contact vizual cu persoana cu care vorbeşti şi să fii atent la ea non-verbal (să dai din cap în semn de acord/dezacord să foloseşti “aha” ,“îhî”)

Dacă eşti atent la mesajul comunicat de interlocutor vei avea cel puţin două avantaje: vei arăta respect şi e foarte probabil să ţi se răspundă cu respect şi vei putea descoperi cuvinte cheie care să te ajute să începi o nouă discuţie.

Starea de spirit a celui cu care discuţi e foarte importantă. Dacă acea persoană se simte bine este foarte probabil să aibă mai multa energie pentru a te asculta.

Observarea

Observarea ajută oamenii să fie în totalitate prezenţi în timpul comunicării şi să fie mai conştienţi. Să identifici, să recunoşti şi să observi atât propriile emoţii cât şi ale celorlalţi reprezintă o parte importantă a ceea ce înseamnă inteligenţă emoţională.

Dezvoltându-ţi abilitatea de a observa emoţiile persoanei cu care discuţi vei putea decide dacă poţi să continui conversaţia sau dacă e timpul să te retragi.

Utilizarea formulărilor la persoana întâi sau “eu comunicarea”

Folosind formulări la persoana întâi comunici responsabilitate faţă de propriile emoţii, gânduri, păreri, idei, atitudini şi comportamente. De asemenea presupune conştientizarea diferenţei dintre comportament şi persoană. Astfel, atunci când se va aduce o critică se va critica comportamentul şi nu persoana.

Pentru a comunica asertiv verbal e necesar să comunicăm si non-verbal asertiv. Putem face asta având o voce calmă, cu o tonalitate normală, contact vizual moderat şi păstrând un calm interior.

Calea prin care putem fi ascultători mai buni este aceea de a practica ascultarea activă. Prin intermediul acesteia, realizam un proces conștient nu doar în ceea ce privește faptul că ,,am auzit” cuvintele pe care interlocutorul ni le comunică, ci în ceea ce privește ,,înțelegerea” întregului mesaj.

Pentru a reuși acest lucru, este important ca atenția noastră să fie concentrată în mod constant asupra celuilalt.

Dacă prietena cea mai bună ne povestește care sunt dilemele ei din ultima perioadă, să încercăm să fim mai puțin atenți la faptul că vântul îi deranjează părul sau la cizmele colorate ale trecătoarelor din parc. Atenția noastră este nevoie să îi aparțină în totalitate în aceste momente, mai ales dacă destăinuirile sale sunt importante. Așadar, necesar este să facem abstracție de mediul înconjurăor atât cât este posibil deoarece vom reuși să o înțelegem mai bine.

      Dacă ni se pare complicat să ne concentrăm  pe ceea ce ne comunică celălalt, să încercăm să repetăm mental cuvintele pe care acesta ni le spune astfel încât să reușim să ne concentrăm pe întreaga situație.

Poate că de cele mai multe ori este important ca cealaltă persoană să știe că o ascultăm. Pentru a înțelege acest lucru, putem să ne întrebăm dacă am fost vreodată în situația în care nu aveam certitudinea faptului că suntem ascultați.

De asemenea, este important să îl asigurăm pe celălalt că este ascultat prin intermediul limbajului nostru deoarece în acest fel îl încurajăm să continue să vorbească. În timp ce datul din cap sau interjecțiile de tipul ,,aha”, arată că suntem interesați de discuție, o întrebare pusă din când în când în timpul conversației sau un comentariu care să recapituleze conversația indică faptul că înțelegem mesajul.

TRADIȚIA HUNA – MANA

6.  MANA – Toată puterea vine din tine

Cele mai multe religii, filosofii și chiar științele, definesc individul ca destul de lipsit de putere. Nu are importanță dacă sursa de putere este definită ca Dumnezeu, soartă, un principiu filozofic, societate, guvern, trecut, genele noastre, părinții sau orice altă forță externă – puterea este aproape întotdeauna în altă parte.

Majoritatea oamenilor cred că puterea se află undeva în afara lor. Huna se află în opoziție cu o astfel de gândire.  Conform principiului MANA, toată puterea vine din noi și pentru asta nu există limite.

Al 2-lea principiu KALA spune că nu există limite, ca atare definește și universul ca fiind fără limite, la fel ca și energia asociată acestuia ca fiind infinită. E, acum vine partea care ar putea să șocheze: dacă se rupe o sursă de energie infinită în părți separate, atunci fiecare parte păstrează acea putere infinită în interiorul ei. La fel ca la o placă holografică, atunci când o spargi în bucăți, fiecare ciob reprezintă imaginea întregii holograme.

Dacă accepți faptul că toată puterea vine din tine ajungi la următoarele concluzii:

  • Nimic nu se poate întâmpla până nu definești acel ceva.
  • Tot ceea ce ți se întâmplă este creat de tine și atras de tine.
  • Tu ești singura persoană care îți poți explica experiența trăită.
  • Nimeni nu are putere asupra ta – în afară de ceea ce ai permis tu.
  • Energia este canalizată și focusată funcție de credințele și emoțiile tale. Așa că ceea ce tu crezi că este adevărat sau se poate întâmpla, asta se va întâmpla, pentru că pe asta se va focusa și energia ta.
  • Nimeni nu te poate face să te simți rău sau să îți facă rău – poți și singur să-ți faci rău. Dar poți să rogi pe alții să îți facă rău.
  • Nu există victime și inocenți – de fiecare dată atunci când te complaci în postura de victimă, îți desconsideri puterea ta creatoare și o încredințezi altcuiva. Vei căuta astfel vinovatul pentru situația ta în altă parte.

 

Voi încerca să explic aceste afirmații. La nivel subconștient fiecare victimă acceptă faptul că un abuzator nu pierde nici o ocazie să abuzeze. Asta ne duce cu gândul la faptul că de foarte multe ori, multe persoane atunci când sunt abuzate vor încerca să scape din acea situație dar ulterior vor alege o situație asemănătoare ca cea precedentă. Iar acest lucru se întâmplă pentru simplul motiv că persoana abuzată refuză să extragă lecția trăită și se limitează doar la a acuza.

Vă veți întreba despre cei inocenți. Atunci când sunt abuzați, ei cum pot reacționa. Și asta înspecial la copii care sunt considerați inocenți. Ei bine, în tradiția Huna, copiii, chiar dacă sunt micuți iar corpul și mintea lor sunt în dezvoltare, se consideră că spiritul este suficient de matur. Corpurile lor chiar dacă au nevoie de ajutor, totuși spiritul lor este capabil chiar înainte de naștere să-și definească lumea în care vor dori să trăiască. Din nou Huna nu crede în nici o limită, deci nașterea sau moartea nu sunt considerate drept limite ele fiind dor limitele percepției noastre asupra realității.

Crolar: Totul are putere.  Tradiția Huna spune că fiecare persoană sau orice lucru are puterea de a-și defini propria experiență. Tot ceea ce vedem are o formă de conștiință ce îi dă posibilitatea de a-și defini experiența trăită. De exemplu o durere de măsea poate dispare în momentul în care ajungi la dentist. Sau un calculator care nu mai vrea să funcționeze sau un anumit lucru pe care nu îl mai găsești decât atunci când vrea el să fie găsit. Modul în care un preot shaman tratează acest principiu este prin a vorbi cu lucrurile pe care le folosește și a arăta repect pentru tot ce îl înconjoară (indiferent că sunt ființe, vietăți sau lucruri, obiecte).

Corolar: Puterea vine din autoritate. Din punct de vedere psihologic există o diferență între autoritatea exterioară și cea interioară. Autoritatea exterioară este dată de alte persoane sau legi care îți dictează cum trebuie să îți trăiești viața. Autoritatea interioară este dată de asumarea responsabilității pentru modul, felul în care îți trăiești viața.

Dacă ne uităm în dicționar, cuvântul autoritate este definit ca: 1. Influență general acceptată a unei persoane, a unei organizații sau a unei instituții în diferite sfere ale vieții sociale. 2. Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare. 3. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.  Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 4. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său.

Cu alte cuvinte definiția cuvântului autoritate exprimă atât ceva ce vine din exterior cât și ceva ce vine din interior. Așa că propriul comportament trebuie să fie unul cu autoritate pentru că în acest fel acțiunile și trăirile noastre ne vor determina propria dezvoltare. În acest fel vom putea constata că autoritatea înseamnă credința că toată puterea se află în noi și nu în afara noastră. Noi suntem cei care prin propria sită interioară selectăm ceea ce vine din afara noastră.

Cum putem crea autoritatea și să experimentăm propria putere?  Autoritatea pleacă din propria cunoaștere iar puterea de a influența este în interiorul nostru. Iar până nu îți găsești autoritatea interioară nu poți face schimbări în propria viață. Atunci când crezi că poți face ceva, îl vei face. Majoritatea găsim scuze și motive pentru care ceva nu putem face, iar scuzele și motivele întotdeauna vor fi din exteriorul nostru. Niciodată motivele nu vin din interiorul nostru. Pentru a putea conștientiza propria autoritate și putere trebuie să urmăm următorii pași:

Pasul 1. Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru trecut.

  • Fă-ți o evaluare a vieții până acum. Vezi cât de bună este starea ta de sănătate, cât de împlinit ești, câți prieteni ai, cât de ridicat este nivelul tău de bucurie, mulțumire sau de satisfacție. Notează toate concluziile pe o hârtie.
  • Fă-ți o declarație pe un ton cât mai puternic: ”Totul este propria mea creație – tot ce am experimentat până acum, totul a fost din propria mea dorință și voință și nu a existat nimeni care să mă influențeze fără consimțământul meu – nici în trecut, nici în prezent și nici în viitor.”

Pasul 2. Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru prezent și pentru viitor.

  • Acum gândește-te la un lucru pe care vrei să îl schimbi la tine, care ar putea fi un mic pas către nu nou „Tu”. Poate un obicei pe care vrei să-l schimbi sau să îl introduci în viața ta.
  • Uită-te la lista de la pasul 1 și spune-ți: „Asta a fost creația lui – spune numele – . De acum încolo voi crea ceva nou. De acum încolo voi crea un obicei nou – spune noua schimbare pe care vrei să o faci – și mă voi asigura că se va întâmpla. Nu există nimic mai important decât acest lucru și mă voi asigura că se va întâmpla.”
  • În fiecare dimineață și cât de des poți fă-ți declarația: „Îmi voi construi viața cu decizia pe care am luat-o.” Nu uita că tu ai puterea de a-ți schimba viața în fiecare moment. Fiecare decizie te va conduce pe un nou drum. Tu ești cel care decide dacă muncești sau stai acasă. Tu ești cel care îți construiești propria viață și propriul destin. Pune-ți întrebarea: „Dacă următoarea decizie îmi va schimba viața, ce decizie voi lua?” Puterea se află în tine și nicăieri altundeva.
  • Seara noteză-ți pe hârtie „Ce am făcut, ce am realizat astăzi”. Apoi notează-ți tot ceea ce s-a întâmplat în acea zi (bune sau rele) și reafirmă-ți că tu ești cel care le-a creat. Simte puterea ce vine din ceea ce s-a petrecut în acea zi. Nu te învinui dacă a fost o zi proastă ci propune-ți ca în ziua următoare să îmbunătățești ceva.

Acest exercițiu va avea influența necesară în îmbunătățirea propriei vieți dacă îl vei practica minim 30 de zile. Fi conștient de ceea ce te înconjoară și de cei care participă la experimentarea propriei tale vieți.