Cele două variante ale oamenilor: Insolvență sau Faliment versus Calm!

De când activez în domeniul „vânzărilor” am constatat că oamenii atunci când cumpără ceva, principalul îndemn este dat de FRICĂ. Am mai scris despre asta și anume că frica de a pierde este mult mai mare decât dorința, bucuria de a câștiga – dar asta referitor la sume mari. Iar acest lucru se întâmplă pentru că noi ca și construcție psihică suntem motivați de două categorii de cifre: cifrele mici, atunci când trebuie să plătim, să dăm, și de cifrele mari atunci când trebuie să primim. Pare cumva pe dos, însă dacă trebuie să plătești ceva pentru a câștiga, mai ales dacă este o sumă mică (de exemplu la loto), nu te afectează prea mult suma pe care o plătești pentru un bilet. Însă dacă ști că vei pierde o sumă mare, începi să îți pui întrebări dacă este bine să acționezi sau nu (același exemplu – la loto). De fapt întreaga noastră viață, dacă nu este calculată așa cum trebuie, ajunge să semene cu un bilet la 6 din 49.

Joc în fiecare săptămână la 6 din 49 dar întotdeauna pe sume foarte mici, adică variante simple. Nu mă aștept neapărat să câștig, însă acest pariu pe sume mici nu mă afectează și nici nu mă agită. Joc numai pentru a avea conștiința împăcată că am încercat și această variantă. Dar acest lucru îl simt pentru că nu implic sume mari.

Totuși viața ne învață că nu vom scăpa niciodată de plata unor sume MARI de bani. Sumele mici pe care trebuie să le plătim sau să le primim din când în când, nu ne afectează, ba mai mult nici măcar nu le mai ținem minte. Însă dacă vreodată am primit o sumă mare de bani, nu vom uita acest lucru niciodată. Cu atât mai mult dacă ar fi trebuit să plătim o sumă mare de bani – asta chiar ne-ar fi afectat extrem de mult atât emoțional cât și psihic.

Cu alte cuvinte și mai simplu: „mai bine pierd puțin decât să sper că voi câștiga mult”. Și invers spus: „mai bine nu pierd mult decât să câștig puțin”. Este un lucru perfect uman: dacă tot trebuie să bag mâna în buzunar, mai bine introduc bani în el decât să scot bani.

Dacă adunăm toate aceste informații ajungem la concluzia că suntem construiți să conservăm ceea ce avem, ceea ce am clădit mai degrabă decât să riscăm să nu mai avem și să pierdem ceea ce posedăm. De aceea trebuie să conștientizăm oamenii că orice păstrare a ceea ce deja posedă presupune o cheltuială care este mult mai mică decât pierderea.

De fapt trebuie să le transmitem oamenilor că în cazul apariției unui eveniment neprevăzut, indiferent dacă este plăcut sau nu, se poate întâmpla ca statusul lor financiar să fie afectat. Dacă este un eveniment plăcut, atunci se poate întâmpla să apară soluții care să ajute și asta pentru că creierul va fi motivat să le găsească și asta pentru că studiile au demonstrat că atunci când veștile sunt pozitive, oamenii devin mai optimiști iar activitatea lobilor frontali este mult mai intensă, creierul preferând gândurile pozitive în detrimentul celor negative. Atunci când  evenimentele sunt negative, apar și gândurile negative iar activitatea lobilor frontali scade dramatic acest lucru ducând la lipsa soluțiilor sau mai grav la respingerea lor (studiu publicat în Nature Neuroscience).

Atunci când apare un eveniment neplăcut, pe lângă faptul că ne ia prin surprindere, de cele mai multe ori nici nu suntem pregătiți să-l acceptăm. Riscul într-un asemenea moment este de a intra în insolvență sau chiar faliment.

Foarte multă lume confundă termenii de insolvență și faliment. De fapt, marea majoritate a oamenilor pune un semn de egal între cele două. La modul simplist spus, insolvența este starea financiară atinsă când ești în imposibilitatea de a plăti datoriile pe care le ai. De cealaltă parte, falimentul este procesul care servește ca scop rezolvarea problemelor de insolvență. Desi similare, aceste două concepte sunt diferite în semnificație.

Insolvența este în esență starea de insuficiență bănească referitoarele la plata datoriilor. O persoană, o familie sau chiar și o companie – o entitate, devine insolventă în situația în care nu are din ce să plătească pagubele produse de acel eveniment neplăcut și imprevizibil. La nivel individual înseamnă ca suma veniturilor este mult  mai mică decât cea a costurilor. De regulă, cei care ajung în această stare de insolvență ajung să declare de fapt falimentul.

Falimentul este declararea în mod legal și oficial că cineva este în imposibilitate de plată a ceea ce datorează. Când cineva își declară falimentul, există două opțiuni: lichidare sau reorganizare. Dacă este vorba despre situația a doua, atunci persoana, familia cu pricina trebuie să se organizeze în așa fel încât să poată plăti datoriile în timp. Un soi de eșalonare care să permită în timp să se ajungă la închiderea datoriilor. Numai că asemenea situație în viața reală, atunci când ești surprins de acel eveniment neplăcut și nedorit, nu este nici plăcut și nici foarte ușor de suportat.

Ca atare, apariția unui eveniment neplăcut te poate face să intri în insolvență iar apoi în faliment. Frica de asemenea momente, pentru foarte mulți dintre noi, ne pune pe gânduri. Mai ales că în asemenea situații este vorba de sume mari de bani. Bani pe care trebuie să îi plătim nu pentru altceva decât pentru a ne redobândi confortul dinainte de eveniment.

Ca atare, întrebările pe care le pun sunt: Dacă ai putea să eviți situația de insolvență și faliment ai face-o? Ai prefera în locul sentimentului de frică unul de calm? Cât valorează pentru tine acest sentiment de calm?

Orice lucru în viață are un preț. Cine este dispus să-l plătească va avea de câștigat. Lipsa fricii de a plăti o sumă mare de bani constă în acceptarea unei plăți minime care de cele mai multe ori este o primă de asigurare.

Așa că în încheiere, fiecare dintre noi are de ales între starea de frică sau cea de calm. Sau mai bine spus între INSOLVENȚĂ sau  FALIMENT și CALM.

Succes în alegerile pe care le veți face!