Piramida lui Robert Dilts – model de introspecție personală
În zilele noastre din ce în ce mai mulți oameni sunt preocupați de dezvoltarea personală. Peste tot auzi despre acțiuni, sfaturi de cum să te dezvolți personal, despre cum să îți îmbunătățești viața, traiul sau relațiile cu alții. Sunt foarte bune toate sfaturile însă după părerea mea, pentru a te dezvolta personal trebuie îndeplinită o primă condiție și anume trebuie să ști cine ești, adică dacă vrei să te dezvolți trebuie să ști de unde să începi.
Pentru a te putea identifica este bine să ți cont de unele lucruri stabilite prin numeroase cercetări și analize de câțiva specialiști care au stabilit faptul că oamenii se comportă, acționează pe baza unor sisteme neurologice. Gregory Bateson (1904 – 1980) antropolog, cibernetician și specialist în teoria sistemelor, a identificat sisteme neurologice diferite și complementare ale schimbărilor și învățării și le-a ordonat pe niveluri. Toate aceste niveluri se influențează reciproc atât de la mic la mare – pentru învățare cât mai ales de la mare la mic în ceea ce privește schimbarea.
Ulterior acest model a fost preluat și dezvoltat de către Robert Dilts (n 21 martie 1955) care este autor, antrenor și consultant în domeniul programării neuro-lingvistice (NLP) – model de comportament uman, învățare și comunicare. El a fost colegul lui John Grinder (n 1950) și a lui Richard Bandler (n 1940) – cofondatori NLP – și a studiat personal și cu Milton H. Erickson (1901 – 1980, psihiatru) și Gregory Bateson. Robert Dilts a postulat un nivel neurologic superior, chiar în vârful piramidei nivelurilor neurologice: cel “spiritual” sau de comunicare cu “ceea ce este dincolo de noi, mai mult, mai mare decât noi şi imaterial”.
Deși destul de complex, acest concept prezintă un model simplu despre cum funcționăm noi ca oameni, despre ce părți ale minții și ale sistemului nervos sunt accesate. Modelul nivelurilor neurologice al lui Robert Dilts propune 6 componente: mediu, comportamente, aptitudini, valori și credințe, identitatea și spiritualitatea adică ceea ce ne dorim a deveni. Iar spiritualitate are 2 niveluri și anume apartenența și misiunea, viziunea.
În vârful ei, stă viziunea, spiritul, căutarea sensului suprem al existenţei: „pentru ce?”. Robert Dilts, autorul modelului, a postulat o piramidă inversată, una care începe din vârful primeia, extinzându-şi baza în sus. Mergând de la grup sau echipă până la comunitatea globală din care face parte, nivelul final transcende planul primei piramide, constituindu-se ca o reflexie în oglindă, extinzându-se până la nivelul întregii umanităţi.
Acestă piramidă ar trebui analizată din două perspective: cea a învățării și cea a schimbării. Asta pentru că dezvoltarea personală presupune cele două acțiuni și anume cea de a învăța și cea de a te schimba. Creșterea personală nu poate exista fără cele 2 procese.
Bineînțeles că vorbind despre o piramidă, acesta va avea 4 fațete: cea socială, cea profesională, cea personală și cea familială. Toate sunt legate între ele și au aceleași niveluri. Fiecare dintre noi facem parte dintr-o anumită societate, avem un loc unde ne desfășurăm activitatea profesională, avem sau ne dorim o familie și nu în ultimul rând suntem într-un anumit fel din punct de vedere psihologic și comportamental.
Indiferent în care zonă sau fațetă a piramidei ne facem analiza, ea va fi la fel și va respecta treptele piramidei. Practic, piramida lui Robert Dilts împarte existența unei ființe umane în două nivele: cea care este influențată de ceea ce deja conștientizează că are și ceea ce își dorește să devină.
Nivelul de bază al piramidei este cel care se raportează la mediu și răspunde la întrebările “Unde?, Când?, Cu cine?, Ce am eu?, Ce văd?, Ce aud?, Ce simt?, Cum percep acest context?” Se referă la bani, serviciu, casă, familie, apropiaţi adică cele 4 laturi ale piramidei. În această categorie se includ finanțele tale, munca, afacerea, casa, familia și cercul de prieteni, mediul de lucru oferit de compania în care activezi. Nivelul mediului este cel al realităţii fizice, al mediului geografic, definit ca spaţiu al existenţei cvadridimensionale sau, după caz, ca mediu socio-politico-economic în care individul există. Întrebările specifice acestui nivel sunt: “unde?, cine? când?” (3 din cei 5 W ai comunicării: where, who, when, următorii 2, what şi why aflându-se la niveluri superioare). Întrebările de bază și care definesc această treaptă ar putea fi: unde, când, cine, în ce fel? Adică, în ce mediu funcționezi. Care ar fi lucrurile sau persoanele de care ai vrea să fii înconjurat într-un mediu ideal?
Dacă te vei întreba: „De ce am ceea ce am?”, răspunsul va trebui să-l găsești la următorul nivel, unde se află acțiunile tale. Acesta răspunde la întrebarea „Ce fac eu?, Ce nu fac eu?”. Evident, de ceea ce faci în fiecare zi, depinde ceea ce ai în final.
Nivelul comportamentului şi al limbajului este cel al interfeţei perceptibile în comunicare între oameni. Cuprinde fapte, acţiuni, limbaj (verbal, non-verbal, paraverbal), răspuns şi feed-back, tot ceea ce răspunde la întrebarea “Ce?, Ce urmăresc cu acest comportament?”.
Dacă te vei întreba: „De ce fac, ceea ce fac?”, răspunsul îl vei găsi, iarăși mai sus. Acest nivel răspunde la întrebarea „Cum eu aleg?”, iar de asta depinde felul cum ei tu deciziile, cum faci o alegere, după ce strategie te conduci ( tinzi spre mai multe sau nu prea te strădui, trăiești cu ziua de azi sau planifici ce va fi peste câțiva ani), toate depind de felul în care vei acționa tu într-o anumită situație.
Primele două etaje de la bază constituie ceea ce toţi pot observa, ceea ce poate fi perceput ca atare şi nu în urma interpretării. Sunt nivelurile de relaţionare ale individului cu ceilalţi indivizi şi cu realitatea exterioară în ansamblul ei. Toate nivelurile superioare se referă la aspecte interioare ale individului, care nu pot fi descoperite decât la o cercetare mai atentă.
Nivelul abilităţilor, al cunoștințelor, al capabilităților, al competenţelor, al capacităţilor, al harurilor, al talentului, al darurilor conţine tot ceea ce reprezintă element specific distinctiv, cel mai curând format prin exersare repetată a unui comportament sistematic cu scopul unui obiectiv precis şi propriu. Reprezintă ceea ce se poate observa în anumite momente-cheie şi constituie bazele atribuirii unor poziţii bazate pe aptitudini specifice în cadrul societăţii. Întrebarea-cheie la acest nivel este „Cum?, Cât de precis fac ceea ce fac? Cum pot face mai bine? Ce capacități am deja? Care sunt capacitățile de care am nevoie pentru a…?”
Dacă te vei întreba: „De ce eu cred în ceea ce cred?”, te va ajuta să clarifici situația doar nivelul 5, cel care se referă la autocunoaștere. El răspunde la întrebarea „Cine sunt eu?”, iar răspunsul la această întrebare depinde în mare măsură de convingerile tale. Evident, lumea înconjurătoare va fi diferită pentru cel ce crede că este un ratat față de cel ce crede că este un geniu norocos.
Convingerile, credințele noastre determină modul în care simţim că ne întâlnim valorile. Convingerile ne pot limita sau ne pot elibera. Convingerile sunt asumpțiile pe care le facem cu privire la lume. Acestea se dezvoltă pe baza experiențelor, a ceea ce vedem, auzim, citim și se referă atât la modul în care ne vedem pe noi înșine cât și modul în care îi vedem pe cei din jur. De cele mai multe ori, nu contestăm convingerile pe care le avem, ele fiind adânc înrădăcinate în modul nostru de a gândi.
Convingerile, credințele noastre sunt puncte de vedere vis-a-vis de noi înşine, despre alţii şi despe situaţiile pe care le considerăm adevărate. Convingerile noastre sunt puncte de vedere emoţionale, şi nu bazate pe fapte. Adesea avem obiceul de a crede că ceea ce ne înconjoară deţine controlul asupra noastră şi că mediul în care am crescut ne-a modelat felul în care suntem acum. Ne înşelăm amarnic când credem acele lucruri. Convingerile noastre sunt cele care ne ghidează către rezultatele finale pe care dorim să le obţinem. Nu întâmplările din viaţa noastră ne modelează, ci convingerile pe care le avem în legătură cu aceste întâmplări. Credințele, convingerile noastre pot fi de susținătoare sau limitative.
Exemple de convingeri limitative :
- Nu pot să ating libertatea financiară decât dacă fac chestii ilegale;
- Nu pot să îmi creez căi spre a-mi ameliora situaţia financiară, atâta timp cât mă lupt zi de zi cu plătirea utilităților şi a datoriilor către bănci;
- Nu pot să devin bogat, atâta timp cât nu moştenesc nici o avere considerabilă;
- Nu pot să fiu om onest, generos dar şi prosper în acelaşi timp;
- Ca să fii bogat este necesar că să munceşti pentru bani;
- Oamenii supuşi şi modeşti sunt buni, bogătaşii sunt entităţi spirituale rele;
- Bogaţii au foarte mulți bani, dar au şi multe alte probleme suplimentare;
- Dacă acum refuzi bogăţia , Dumnezeu îţi va asigura o adevărată bogăţie în rai;
- Banii sunt ochiul dracului;
- Bogaţii sunt nişte ticăloşi.
Convingerile benefice ne ajută să creștem, să facem schimbări și să ne atingem potențialul la maxim. Pentru a putea avea viața pe care o meriți cu jobul pe care îl dorești, relația la care visezi este extrem de eficientă cunoașterea propriilor valori și a convingerilor ce stau în spatele lor.
Valorile sunt stări emoţionale bazate pe experienţa noastră de viaţă, care ne fac să credem că sunt cele mai importante pentru noi să le experimentăm, sau să le evităm. Valorile sunt convingerile noastre despre ceea ce credem noi că este bine sau rău, corect şi incorect.
Valorile reprezintă lucrurile importante din viața noastră și pot include aspecte precum egalitatea, onestitatea, familia, sănătatea, libertatea, loialitatea. Fiecare persoană dă un sens propriu valorilor sale. Acestea ne afectează la nivel inconștient, iar acțiunile pe care le luăm sunt determinate de valorile pe care le avem.
Valorile se împart în două categorii: principale și secundare. Primele ajută în rezolvarea conflictelor ascunse, în eliminarea stresului și ne oferă o direcție fermă în viață. Valorile secundare sunt cele pe care le utilizăm în anumite situații cu care ne confruntăm. De exemplu, putem să devenim mult mai disponibili atunci când un prieten are nevoie de ajutor, deoarece avem ca valoare loialitatea.
Întrebările pentru această treaptă ar fi: „Din ce cauză fac ceea ce fac? Ce urmăresc să realizez?, În ce cred eu? Ce anume face ca acest lucru să fie important pentru mine? Pentru ce aș fi dispus să renunț la ceea ce este important pentru mine?, De ce aleg ceea ce aleg?”
Nivelul identităţii este cel al definirii ca sine, ca individ, de cele mai multe ori ca un cumul de sub-identităţi raportate la societate (de exemplu, pentru un bărbat, în funcţie de context: tată, fiu, soţ, angajat, enoriaş, specialist într-o anumită branşă, membru de partid, etc.). Întrebările – cheie la acest nivel sunt: „Cine sunt eu?, Ce rol am? Ce rol îmi asum?, Când consider că mi-am îndeplinit rolul?”. Nivelul identităţii împreună cu nivelul atitudinilor şi valorilor descriu ceea ce psihologii definesc ca personalitatea umană, din prisma congnitivă, cu reflectare directă asupra etajului comportamental. Aici, acest nivel apare și noțiunea de misiune. Care este misiunea mea?, Cu ce scop trăiesc eu?, Pentru ce exist?.
Și, în final, ultimul nivel cel al spiritualității este cel al apartenenței și al viziunii, al sensului vieții. Nivelul apartenenței răspunde la întrebările: „Cărei comunități aparțin?, Sunt o parte din…?, Ce îmi doresc pentru mine și ceilalți?”. Și ultima întrebare se referă la viziunea pe care o avem: „Care este viziunea mea pentru grupul/realitatea din care fac parte?, În ce realitate mai presus decât mine ca ființă și persoană mă regăsesc?
Care este rolul piramidei lui Dilts? În primul rând, ea te ajută să înțelegi de ce trăiești așa cum trăiești și de ce ai ceea ce ai, astfel făcând o analiză de expert a propriei vieți. Iar în al doilea rând, să înțelegi ce să schimbi în viață pentru ca să ai ceea ce îți dorești.
Piramida lui Dilts se poate privi atât de jos în sus din punct de vedere a învățării dar și de sus în jos din punct de vedere al schimbării – fapt care este extrem de interesant. Atunci când apare o schimbare la nivelul viziunii, aceasta se va reflecta în toate nivelurile inferioare ajungând să producă efecte atât la nivelul identității, a credințelor și valorilor până la schimbări la nivelul mediului. Oricum o analiză pe această piramidă nu ne permite să sărim peste niveluri. Piramida lui Dilts prezintă ciclurile de învățare – schimbare ca niște parcursuri alternative. Prin învățare putem ajunge la modificări relevante la nivelul credințelor, convingerilor, a identității și chiar ale viziunii care apoi să influențeze alte abilități, comportamente care să conducă la un nou nivel de evoluție. Dacă parcurgerea de jos în sus reprezintă o evoluție, parcurgerea în sens invers de sus în jos, reprezintă o revoluție ce poate genera la nivel personal noi evoluții ce pot fi din ce în ce mai importante.
Fiecare dintre noi dacă dorim să creștem, să ne dezvoltăm personal este bine să ne facem această analiză pe baza piramidei lui Dilts pentru că ne va ajută să conștientizăm ceea ce avem deja dar ne ajută să și aflăm unde vrem să ajungem, care este misiunea, viziunea noastră și cum putem deveni mai buni atât pentru noi cât și pentru cei din jurul nostru.
