7. PONO – Eficiența este măsura adevărului

Cine aude acest principiu, se poate duce cu gândul la vechea zicală „scopul scuză mijloacele”. Realitatea este că acest principiu Huna spune mai degrabă că alegerea mijloacelor definește deznodământul. Dacă alegi ca mijloc violența, niciodată pacea nu va fi deznodământul. Dacă alegi ca mijloc de a instaura pacea, forța, atunci s-ar putea ca pacea să apară dar pentru scurt timp și asta pentru că ea nu a fost instaurată din interior și va fi zdruncinată de ura și violența care vine din afară.

Oricum nu este vorba doar de pace sau război. Este vorba și de obiectivele pe care le alegi. Dacă îți dorești să ai success căutând mijloace necinstite, s-ar putea să apară succesul dar va dispărea foarte rapid pentru că a fost construit pe o structură de nisip ce va fi foarte ușor ștearsă de adevărul ce se află chiar în mijloacele alese.

Prin urmare, eficiența de la acest principiu Huna nu se referă la ceea ce se vede în exterior (succesul personal, sănătatea, starea financiară) ci la propria autocunoștere, la cunoașterea propriului „Eu”. Mijloacele alese trebuie să fie aliniate cu propriile valori și credințe.

De asemenea, acest principiu Huna prevede că adevărul supreme este un concept mult prea vag pentru a deveni un țel pentru cineva. Tradiția Huna este foarte practică și abordează doar ceea ce funcționează. De aceea tradiția Huna nu elimină credințele nimănui ci chiar recomandă a se ține cont de ele în propria dezvoltare.

Tradiția Huna spune că pentru a te îmbunătății și a obține ceea ce îți dorești, orice te va ajuta să ajungi acolo este binevenit. Ca atare nu elimină celelalte credințe (creștinismul, buddhismul, spiritualismul, știința, psihologia etc), ci recomandă a te folosi de ele pentru a-ți atinge obiectivul dacă acesta este ecologic.

Atunci când ai ales ce te va ajuta să ajungi la destinație, vezi ce emoții îți inspiră. Dacă simți bucurie, dragoste, fericire, pace sau orice alt sentiment pozitiv înseamnă că ceea ce ai ales se potrivește cu destinația aleasă. Dacă simți că este greu, dificil sau dureros, înseamnă că mai trebuie să cauți și alte mijloace. Totuși este bine să reții că de multe ori munca grea te poate face să te simți bine în timp ce o faci sau la final când vezi rezultatul obținut.

Corolar: Întotdeauna există și o altă cale de a realiza ceva (un alt mod de a face ceva). Pentru fiecare problemă există o sumedenie de soluții.  Așa și trebuie să fie într-un univers nelimitat. Dar de cele mai multe ori oamenii rămân blocați într-o singură soluție la problema pe care o au, sau nu văd decât o singură rezolvare. Într-adevăr, persistența este bună dar din când în când este bine să mai și evaluezi situația și să vezi dacă avansezi sau stai pe loc.

Cum poți activa principiul Pono în viața ta? De foarte multe ori rămânem blocați în credința că atingerea unui obiectiv ales nu poate fi făcută decât printr-un singur mod. Tradiția Huna spune clar că pentru atingerea unui obiectiv există mai multe drumuri și nu unul singur. Trebuie să-l alegi doar pe cel care ți se potrivește și care îți transmite sentimente pozitive.

Iată un ghid despre cum să introduci principiul Pono în viața ta. Dar nu uita că întotdeauna există și un alt mod de a face acest lucru și dacă simți sau ai o altă inspirație potrivită pentru tine, ține cont de ea.

1. Notează obiectivul ales.
2. Notează toate lucrurile pe care le-ai încercat și nu au dat roade.
3. Adaugă încă 10 modalități de cum ai putea să-ți atingi obiectivul. Dar nu te limita de gândul că unele sunt posibile iar altele nu. Acest mod de gândire te-a limitat până acum.
4. O modalitate foarte utilă de a găsi noi modalități este să te gândești cum sau ce modalitate ar găsi pentru a atinge obiectivul o persoană pe care o admiri.
5. Este de asemenea foarte bine să te gândești cum persoane, personalități diferite ar rezolva aceeași problemă.
6. Pentru fiecare modalitate găsită întreabă-te de ce resurse interne și externe ai avea nevoie pentru a reuși și cum le-ai putea obține.

Este indicat să îți folosești imaginația. Jesse Louis Jackson (politician și susținător al drepturilor civile – n. 1941) spunea: „Dacă mintea mea poate concepe și inima poate să creadă, atunci știu că voi putea realiza.”

6.  MANA – Toată puterea vine din tine

Cele mai multe religii, filosofii și chiar științele, definesc individul ca destul de lipsit de putere. Nu are importanță dacă sursa de putere este definită ca Dumnezeu, soartă, un principiu filozofic, societate, guvern, trecut, genele noastre, părinții sau orice altă forță externă – puterea este aproape întotdeauna în altă parte.

Majoritatea oamenilor cred că puterea se află undeva în afara lor. Huna se află în opoziție cu o astfel de gândire.  Conform principiului MANA, toată puterea vine din noi și pentru asta nu există limite.

Al 2-lea principiu KALA spune că nu există limite, ca atare definește și universul ca fiind fără limite, la fel ca și energia asociată acestuia ca fiind infinită. E, acum vine partea care ar putea să șocheze: dacă se rupe o sursă de energie infinită în părți separate, atunci fiecare parte păstrează acea putere infinită în interiorul ei. La fel ca la o placă holografică, atunci când o spargi în bucăți, fiecare ciob reprezintă imaginea întregii holograme.

Dacă accepți faptul că toată puterea vine din tine ajungi la următoarele concluzii:

• Nimic nu se poate întâmpla până nu definești acel ceva.
• Tot ceea ce ți se întâmplă este creat de tine și atras de tine.
• Tu ești singura persoană care îți poți explica experiența trăită.
• Nimeni nu are putere asupra ta – în afară de ceea ce ai permis tu.
• Energia este canalizată și focusată funcție de credințele și emoțiile tale. Așa că ceea ce tu crezi că este adevărat sau se poate întâmpla, asta se va întâmpla, pentru că pe asta se va focusa și energia ta.
• Nimeni nu te poate face să te simți rău sau să îți facă rău – poți și singur să-ți faci rău. Dar poți să rogi pe alții să îți facă rău.
• Nu există victime și inocenți – de fiecare dată atunci când te complaci în postura de victimă, îți desconsideri puterea ta creatoare și o încredințezi altcuiva. Vei căuta astfel vinovatul pentru situația ta în altă parte.

Voi încerca să explic aceste afirmații. La nivel subconștient fiecare victimă acceptă faptul că un abuzator nu pierde nici o ocazie să abuzeze. Asta ne duce cu gândul la faptul că de foarte multe ori, multe persoane atunci când sunt abuzate vor încerca să scape din acea situație dar ulterior vor alege o situație asemănătoare ca cea precedentă. Iar acest lucru se întâmplă pentru simplul motiv că persoana abuzată refuză să extragă lecția trăită și se limitează doar la a acuza.

Vă veți întreba despre cei inocenți. Atunci când sunt abuzați, ei cum pot reacționa. Și asta înspecial la copii care sunt considerați inocenți. Ei bine, în tradiția Huna, copiii, chiar dacă sunt micuți iar corpul și mintea lor sunt în dezvoltare, se consideră că spiritul este suficient de matur. Corpurile lor chiar dacă au nevoie de ajutor, totuși spiritul lor este capabil chiar înainte de naștere să-și definească lumea în care vor dori să trăiască. Din nou Huna nu crede în nici o limită, deci nașterea sau moartea nu sunt considerate drept limite ele fiind dor limitele percepției noastre asupra realității.

Crolar: Totul are putere.  Tradiția Huna spune că fiecare persoană sau orice lucru are puterea de a-și defini propria experiență. Tot ceea ce vedem are o formă de conștiință ce îi dă posibilitatea de a-și defini experiența trăită. De exemplu o durere de măsea poate dispare în momentul în care ajungi la dentist. Sau un calculator care nu mai vrea să funcționeze sau un anumit lucru pe care nu îl mai găsești decât atunci când vrea el să fie găsit. Modul în care un preot shaman tratează acest principiu este prin a vorbi cu lucrurile pe care le folosește și a arăta repect pentru tot ce îl înconjoară (indiferent că sunt ființe, vietăți sau lucruri, obiecte).

Corolar: Puterea vine din autoritate. Din punct de vedere psihologic există o diferență între autoritatea exterioară și cea interioară. Autoritatea exterioară este dată de alte persoane sau legi care îți dictează cum trebuie să îți trăiești viața. Autoritatea interioară este dată de asumarea responsabilității pentru modul, felul în care îți trăiești viața.

Dacă ne uităm în dicționar, cuvântul autoritate este definit ca: 1. Influență general acceptată a unei persoane, a unei organizații sau a unei instituții în diferite sfere ale vieții sociale. 2. Putere, drept de a emite dispoziții, de a impune ascultare. 3. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu.  Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. 4. Prestigiu de care se bucură cineva sau ceva. Persoană care se impune prin cunoștințele sale, prin prestigiul său.

Cu alte cuvinte definiția cuvântului autoritate exprimă atât ceva ce vine din exterior cât și ceva ce vine din interior. Așa că propriul comportament trebuie să fie unul cu autoritate pentru că în acest fel acțiunile și trăirile noastre ne vor determina propria dezvoltare. În acest fel vom putea constata că autoritatea înseamnă credința că toată puterea se află în noi și nu în afara noastră. Noi suntem cei care prin propria sită interioară selectăm ceea ce vine din afara noastră.

Cum putem crea autoritatea și să experimentăm propria putere?  Autoritatea pleacă din propria cunoaștere iar puterea de a influența este în interiorul nostru. Iar până nu îți găsești autoritatea interioară nu poți face schimbări în propria viață. Atunci când crezi că poți face ceva, îl vei face. Majoritatea găsim scuze și motive pentru care ceva nu putem face, iar scuzele și motivele întotdeauna vor fi din exteriorul nostru. Niciodată motivele nu vin din interiorul nostru. Pentru a putea conștientiza propria autoritate și putere trebuie să urmăm următorii pași:

Pasul 1. Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru trecut.

• Fă-ți o evaluare a vieții până acum. Vezi cât de bună este starea ta de sănătate, cât de împlinit ești, câți prieteni ai, cât de ridicat este nivelul tău de bucurie, mulțumire sau de satisfacție. Notează toate concluziile pe o hârtie.
• Fă-ți o declarație pe un ton cât mai puternic: ”Totul este propria mea creație – tot ce am experimentat până acum, totul a fost din propria mea dorință și voință și nu a existat nimeni care să mă influențeze fără consimțământul meu – nici în trecut, nici în prezent și nici în viitor.”

Pasul 2. Asumă-ți întreaga responsabilitate pentru prezent și pentru viitor.

• Acum gândește-te la un lucru pe care vrei să îl schimbi la tine, care ar putea fi un mic pas către nu nou „Tu”. Poate un obicei pe care vrei să-l schimbi sau să îl introduci în viața ta.
• Uită-te la lista de la pasul 1 și spune-ți: „Asta a fost creația lui – spune numele – . De acum încolo voi crea ceva nou. De acum încolo voi crea un obicei nou – spune noua schimbare pe care vrei să o faci – și mă voi asigura că se va întâmpla. Nu există nimic mai important decât acest lucru și mă voi asigura că se va întâmpla.”
• În fiecare dimineață și cât de des poți fă-ți declarația: „Îmi voi construi viața cu decizia pe care am luat-o.” Nu uita că tu ai puterea de a-ți schimba viața în fiecare moment. Fiecare decizie te va conduce pe un nou drum. Tu ești cel care decide dacă muncești sau stai acasă. Tu ești cel care îți construiești propria viață și propriul destin. Pune-ți întrebarea: „Dacă următoarea decizie îmi va schimba viața, ce decizie voi lua?” Puterea se află în tine și nicăieri altundeva.
• Seara noteză-ți pe hârtie „Ce am făcut, ce am realizat astăzi”. Apoi notează-ți tot ceea ce s-a întâmplat în acea zi (bune sau rele) și reafirmă-ți că tu ești cel care le-a creat. Simte puterea ce vine din ceea ce s-a petrecut în acea zi. Nu te învinui dacă a fost o zi proastă ci propune-ți ca în ziua următoare să îmbunătățești ceva.

Acest exercițiu va avea influența necesară în îmbunătățirea propriei vieți dacă îl vei practica minim 30 de zile. Fi conștient de ceea ce te înconjoară și de cei care participă la experimentarea propriei tale vieți.

Partea VIII

Rapportul și  Calibrarea

Calibrarea înseamnă stabilirea unei legături între ceea ce este observabil și experiențele interioare la nivel afectiv și cognitiv. Acest lucru se poate realiza folosind acuitatea senzorială (văz, auz, simț tactil) pentru a observa modificările specifice ale stării externe a unei persoane, respectiv tonul vocii, postura, gesturile, colorația pielii, tensiunea musculară, ritmul vorbirii, ritmul respirației pentru a ști când se produc shimbări ale stării interioare. Calibrarea se face pe cele 3 direcții: calibrare vizuală, calibrare auditivă și calibrare kinestezică. O bună calibrare ajută la crearea rapportului cu persoana cu care comunicăm.

Rapportul înseamnă stabilirea unei conexiuni cu o altă persoană care să favorizeze încrederea și înțelegerea. Rapportul înlesnește o bună comunicare chiar dacă punctele de vedere sunt diferite.

Deși nu are corespondent în limba română, cuvântul “rapport” înseamnă a crea o comunicare în care există o armonie, înțelegere între comunicatori, atunci când cei doi oameni se înțeleg și sunt “pe aceeași lungime de undă”, sunt “în acord”. Termenul provine din limba latină de la re + apportare (“a aduce”).

Rapportul nu este un scop în sine. În momentul în care creăm rapport avem în minte un scop bine determinat – poate fi acela de a influența, de a persuada, de a manipula, de a crea o atmosferă plăcută. Totul depinde de fiecare în parte, de sistemul de credințe și de valori pe care fiecare îl are.

Coordonatele pe baza cărora putem stabili rapportul cu o persoană sunt:

• Respirația,
• Postura (înclinația coloanei vertebrale, simetrii/asimetrii),
• Gestică,
• Mimica,
• Submodalitățile vocii (volum, frecvență, registru vocal, ambitus, dicția, intonația, pauzele, ritmul),
• ținuta vestimentară,
• privirea (ochi în ochi, privire defocalizată, privire în zona feței sau pe lângă…)

Rapportul este esențial pentru o comunicare eficientă. Pentru a putea realiza rapportul cu o persoană trebuie parcurși 2 pași:

1. Primul lucru pe care trebuie să-l faci dacă vrei să influențezi interlocutorul este să îți acordezi comportamentul și limbajul în funcție de comportamentul și limbajul persoanei. Acordarea (“matching”, în limba engleză) se referă la procesul de reflectare a patternurilor (tiparelor) comportamentale și cognitive ale unei persoane. Tiparele comportamentale includ poziția corpului (postura), vocea (ton, timbru, volum, tempo), respirația (ritm, amplitudine), mișcări specifice (ticuri), expresii faciale, gestica și așa mai departe. Tiparele cognitive se referă la credințe, valori, reguli, strategii care sunt reflectate în comunicare prin cuvinte cheie, expresii și cuvinte preferate. Alte tipare cognitive includ predicatele senzoriale (cuvinte care sunt legate direct de cele 5 sisteme reprezentaționale). Este important să ne dezvoltăm capacitatea de acordare pentru că este primul pas în stabilirea rapportului. Acordarea conferă sentimentul că avem ceva în comun – ne comportăm și gândim aproximativ la fel.
2. Pasul 2 pentru un bun rapport este dat de “oglindirea” interlocutorului. Oglindirea este procesul de reflectare a tiparelor comportamentale ale unei persoane. Oglindirea presupune a urma persoana din fața ta și a-i acorda postura, gesturile, vocea, mimica și așa mai departe. Când oglindești foarte precis interlocutorul, atunci vei avea același pattern de respirație cu persoana respectivă. În acest moment se stabilește un rapport profund.

De abia după ce ai reușit să te acordezi cu persoana și apoi să oglindești tiparele comportamentale poți începe procesul de ghidare, de influențare a persoanei respective.