Partea XI
Despre comportamente
Comunicarea asertivă și ascultarea activă te ajută să stabilești rapportul cu persoana. Raportul se refera la relatia cu ceilalti. Stabilind raportul te sincronizezi si te acordezi cu celalalt. Raportul te ajuta sa intelegi cealalata persoana si sa creezi o relatie cu ea. De asemenea trebuie ținut cont de faptul că abilitatea de a stabili un bun rapport cu cineva ne ajută să ne cunoaștem mai bine și pe noi înșine.
Cunoscându-ne mai bine începem să devenim mai conștienți de comportamentul pe care alegem să îl avem. Acest comportament este direct influențat de propriile resurse. Dacă nu putem avea acces la propriile resurse comportamentul pe care îl vom avea va fi unul din cele 4 feluri (cei 4 F):
- Fight = agresivitate, periculozitate
- Flight = fuge, părăsești locul și oamenii
- Freez = te blochezi
- Fold = amorf, vor face ce vor ei din tine.
Toate aceste 4 forme de comportament sunt definitorii pentru lipsa accesului la propriile resurse. Ori cunoașterea sinelui pleacă de la conștientizarea faptului că posedăm anumite resurse și că o dată cunoscându-le putem avea acces la ele. Propriile resurse sunt rădăcina propriei dezvoltări și a autocunoașterii. Ele se află în interiorul nostru iar o dată intrat în acest interior, autocunoașterea devine una profundă cu efecte evidente pentru propria dezvoltare (dacă vrei să afli mai multe despre cum trebuie să gândim citește http://cezar-grigoriu.ro/managementul-deciziei/management/).
Stările resursă pe care fiecare dintre noi le avem sunt inepuizabile. O axiomă din NLP (programarea neuro lingvistică) spune că ”avem tot ceea ce ne trebuie pentru a reuși”. De asemenea o altă premiză NLP este că ”omul este mai mult decât suma comportamentelor sale”.
Toate aceste stări resursă trebuie declanșate atunci când avem nevoie de ele și în cantitățile necesare momentului respective. De asemenea ele nu apar singure. De regulă sunt însoțite și de alte stări resursă ce se completează reciproc. Ele nu apar brusc și nici nu dispar brusc. Pentru a fi eficiente trebuie ca timpul lor de apariție să fie bine delimitat și contextul să fie cel potrivit pentru toată lumea (este vorba de cei din jurul nostru).
Ca exemple de stări resursă ce se află în fiecare dintre noi putem enumera: entuziasmul, optimismul, recunoștința, relaxarea, împăcarea sufletească, starea de bine, iubirea, încrederea, pasiunea, dorința, voința, motivația, curiozitatea, calmul, pozitivismul, răbdarea, perseverența, armonia, acceptarea, generozitatea, plăcerea, împlinirea, curajul etc.
Accesul la aceste stări trebuie antrenat. Ele există în fiecare dintre noi dar antrenamentul pentru accesarea lor ne poate ridica de la nivelul de incompetență inconștientă la cel de competență inconștientă.
Incompetența inconștientă. Este situația în care o persoană nu posedă o anumită calitate/competență și nici nu știe cât de utilă ar fi. De exemplu, cineva care nu este încrezător în puterile proprii și nici nu realizează cât de util și cât de mult l-ar ajuta să obțină ceea ce își dorește cu adevărat de la viață.
Incompetența conștientă. Incompetența conștientă, este situația în care persoana nu are pe harta mentală aceea calitate/competență dar de care știe că are nevoie, că l-ar ajuta ca drumul său să fie altul, în momentul în care ajunge să-și înscrie acea calitate.
Competența conștientă. Cel ce nu are și nu știe că are nevoie, prin experiență și nereușită începe să înțeleagă că ceva lipsește și dacă își dorește schimbarea, prin cursuri, cărți, aplicarea acestora, încet, încet, trece la competența conștientă, ceva începe să funcționeze dar încă nu are controlul deplin. Dacă vreți este cel ce începe să se antreneze, începe să învețe fiind conștient că numai în acest mod va ajunge să capete anumite abilități de care ar avea nevoie.
Competența inconștientă. Practica constantă, permanenta îmbunătățire, au ca rezultat un control asupra propriei vieți, a stărilor interioare, a crezurilor și a ceea ce alege conștient să acceseze. Astfel se ajunge la competența inconștientă, când alegerea conștientă a crezurilor și valorilor din spatele sentimentelor, generează acțiunea și respectiv viața dorită.
Dacă vreți ca exemplu, cel care învață să șofeze se află la nivelul competenței conștiente iar cel care déjà șofează de ceva timp deprinde competența inconștientă. Sau cel care începe să se antreneze într-un anumit sport ajunge după un timp să execute mișcările exersate la nivel inconștient atunci când trebuie.
Trecerea prin fiecare treaptă se face conștientizând abilitățile pe care le avem dar asta numai după ce realizăm faptul că toți deținem resurse nelimitate pe care trebuie să le folosim. Urcarea pe aceste trepte se face în timp. Imginați-vă șoferul care conduce de o bună bucată de vreme. El déjà deține niște competențe inconștiente legate de șofat. Sau cel care a învățat să înoate. Faptul că se află în apă, inconștient se ține la suprafață. Cel care nu a învățat să înoate va trebui să deprindă abilitatea de a se ține la suprafață și astfel va dobândi anumite abilități ce îl va situa pe treapta de competență conștientă. Doar antrenamentul continuu ne ajută să fim pe ultima treaptă, cea a capacității inconștiente.